Azi e primavara mea

Si floarea lui e pentru mine, si timpul lui e timpul meu. Malin duios ce-ti raspandesti mireasma, mai trece-un an prin mine si inca o primavara in dreptul tau.

Reflexii in oglinda

De obicei cand fac acte de caritate le fac sa stiu numai eu. Si in general nu sutin campanii de genul "Ajutati pe ..." sau ale slogane de acest gen. Totusi, am langa mine un coleg al carui nepot se afla intr-o suferinta continua. Nedreptatit de sistemul  in care traim, dar mai ales nedreptatit  de viata, simt nevoia sa il sustin si sa duc mai departe masajul sau. Clipul de mai jos e facut de toti colegii mei si transmite in mai multe limbi acelasi mesaj: "Ajutati-l pe Goncalo!"

Miercurea fara cuvinte - pe drum (spre primavara?...)

Pe drum, odata, venea cineva, dar primavara ea..., ea cand venea?

Buna, ce faci?

In ziua de azi, timpul si soarta ma tin departe de locuri dragi si mai ales de oameni. Viata ma tine uneori prea aproape de cei care nu ar trebui sa fie langa mine si mult prea departe de altii pe care mi i-as dori sa-i am in preajma.  Comunicarea e limitata, telefonul nu e la indemana, internetul merge rar si incet. Cu toate astea, mesajele nu contenesc uneori sa vina, de la cei ce sunt conectati intr-o oarecare masura cu soarta mea.

For a better future?

Intr-o zi, pornind de la ideea ca mereu ai sansa sa faci ceea ce iti doresti la momentul potrivit, chiar daca uneori nici macar nu aveai habar ca poti face acel lucru, am ajuns sa ma inscriu la un concurs avand tema "Pentru un viitor mai bun". Suna idealist insa realizabil. Si ma referm mai mult la creatia mea si nu neaparat la viitorul mai bun. Pornind de la ideea ca omul trebuie sa inteleaga  prezentul pentru a schimba viitorul, va prezint mai jos clipul realizat:

Miercurea fără cuvinte - Mai aşteptăm

Azi e o zi frumoasă. Precum multe alte zile frumoase de iarnă. Primăvara? Poate intr-o zi...

De nu te am...

Tin ochii inchisi. Au trecut ani peste mine lasandu-ma timid in tineretea ce se scurge fara jena. Am refuzat iubiri descatusand dorinta. Am negat ca am suflet, reinventand pasiunea si am devorat viata traind asa acum am crezut de cuvinta. Iubirea neimpartasita mi-am adunat-o in inima. Strat peste strat, fara sa stiu, pana cand inima a devenit neincapatoare. Si eu am continuat sa adun sentimente fara sa tin cont ca nu mai am unde sa le ascund pana cand intregul corp a inceput sa tipe si sa se revolte. E atat de multa dragoste in mine…

…si nimeni imprejur ca sa se-nfrupte!

Pretul timpului

Intr-un colt de senin ratacit printre nori se ascunde o raza de soare. Cerul, ca o poarta deschisa spre lume, revarsa o fanta de lumina alba, blanda si tacuta. Ignorand troienele de zapada ascutite peste intregul cuprins, deschid fereastra spre lumina. Ma ridic peste geam si pret de cateva clipe, cu ochii inchisi, caut in gand fericirea.

Miercurea fara cuvinte - Imi vreau timpul inapoi

De s-ar putea-ntampla candva, vreo doua zile sa dau timpul inapoi....si atunci sa-l folosesc cu iscusinta!

Miercurea fără cuvinte – Varşovia din nou

Şi pentru că Polonia nu se poate prezenta într-o singură fotografie, iar lucrurile neterminate nu mă caracterizează, mai adaug astăzi la colecție o imagine reprezentativă plus o surpriză. Sunt convins ca o să vă placă. Salutari cu bine!

Miercurea fără cuvinte - Varşovia

Ȋn periplul meu prin viață şi prin lume, timpul şi paşii m-au ajuns astăzi într-un oraş pe care l-am decoperit aşa cum l-au descris toți. Ca o pasăre renăscută din propria cenuşă, Varşovia, capitala Poloniei m-a primit cu arome de primavară senină.

La plimbare cu iarna

 Ziua începuse târziu, aproape de amiază, când m-am decis sa ies dintre patru pereți căutând primăvara. Era un soare senin ce reflecta în zăpadă colorând întrega privelişte în albastru celest. Cu geamul deschis, m-am lăsat purtat de mireasma aerului curat şi tare din iarna asta ce pare fără sfârşit. E o zi potrivită pentru plimbare.

Fii cerul meu senin

Mă lipesc de fereastră şi îmi pierd privirile în depărtări. Orizontul e alb, fereastra e veche. Afară ninge mult, agitat şi rece. Privirea mi-e de gheată şi inima tinde să devină la fel. Ȋmi iau gândurile şi le las să răzbată dincolo de geamul cu iarnă.