Stateam azi si mancam linistit dintr-un borcan de dulceata, gandindu-ma la nimic si meditand asupra nemuririi sufletului... ce inspiratie poate sa fie intr-un borcan cu dulceata? Am incercat sa combin dulceturile intre ele, savurand printre altele cateva mere, o gutuie foarte galbena, un strugure care a scapat de teasc si intr-un final am desfacut si un ultimul borcanel de peltea. Ma lingeam pe degete nu alta, insa inspiratia refuza sa isi faca simtita prezenta, singurele reactii find cateva impulsuri contorsioniste ale stomacului (ceva imi spune ca nu erau totusi de la inspiratie). Priveam peste "blank"-ul foii si realizam ca in curand voi fi nevoit sa ma opresc din mancat. Intuitia mea masculina sau poate contorsiunile din stomac, imi sopteau ca nu voi rezista sa ajung la ultima lingurita de dulceata pentru a putea realiza marea conexiune intre fundul transparent al borcanului si foia alba ce incepea sa planga in ochii mei cu pixeli cat mai pronuntati. De fapt nu mai era chiar atat de alba pentru ca strivisem pe ecran, cu degetul aratator, o musculita ce indraznise sa mi perturbe frumusetea imaculata a imaginii. Laptopul meu cunoscuse astfel varsare de sange. Albul fusese patat! Si ultima sansa de inspiratie disparu ca prin farmec inainte sa cred ca a existat vreodata.
Am pus aproape linistit capacul peste ceea ce a ramas din dulceata, am lins lingurita pana am facut-o curata si am renuntat la a cauta inspiratia in dulcegariile mamei din camara. Am adunat doar cateva sute de cuvinte la intamplare si nu foarte dulci, comparatii apatice si epitete diabetice care mai de care mai afone...
Hmm... maine imi iau angajamentul sa privesc mai mult la zapada care a inceput sa se astearna, la iubirea care refuza sa-mi incalzeasca inima si poate la sticla de vin care ingheata virgina in frigider. Exista posibilitatea sa fiu mult mai inspirat dupa toate astea.
Un comentariu:
eu as sugera sa ai grija de draguta sticla virgina...ar fi frumos sa o imparti cu fratele tau care promite sa isi faca aparitia pana in ajunul craciunului. Si daca tot vin acasa, mi-ar place sa mananc si un borcan cu dulceata, asa ca mai abtinete de la atate dulcegarii. Degeaba lingi lingurita pana iti faci freza in ea. Iti spun eu, inspiratia nu se afla pe varful linguritei, nici macar pe fundul borcanului de dulceata. Cand ajung acasa promit ca o sa te ajut sa mai cauti si altceva prin camara mamei. Cine stie...daca e pe fundul damigenei(inspiratia)? ;))
Trimiteți un comentariu