cine sunt eu

Am primit astazi o intrebare interesanta de la punm de amintiri  ("cine esti? descrie-te") si am considerat-o o provocare. Nu pot spune ca ma asteptam la o asemenea intrebare, dar voi raspunde  chiar daca nu stiu exact ceea ce  ar vrea ea si lumea sa afle. 

 Imi place deci sa cred ca sunt un om cu capul in nori care isi pastreaza picioarele pe pamant. Sunt visator si cred in soarta, insa realitatea din jurul meu nu imi permite sa ma avant si sa ma inalt spre albastrul senin al cerului. Destule esecuri mi-au marcat viata si mi-au  prabusit zborul prin prisma neagra a sortii in care nu imi mai doream candva  sa cred. Viata e pentru mine un joc,  sunt un pion calator pe un monopoly urias si imaginar. Fiecare pas gresit pe care il fac imi reduce bugetul sau ma face sa revin multe fragmente inapoi. Tabla mea de joc e creata de mine insa nu e o linie dreapta. Am inaintea ochilor un labirint prin care zaresc  linia de sosire, dar nu am reusit inca sa gasesc drumul pana la ea. Asta nu ma sperie, ci doar ma face mai ambitios. Cred cu tarie  ca in viata un lucru obtinut usor nu te face demn de el si niciodata  fericit de victorie.

 Par poate un om complex, sunt insa cu siguranta simplu. Am o ocupatie, ma implic in ceea ce fac. La servici pot sa ma detasez de viata reala si in viata reala pot sa uit uneori cu desavarsire de servici. Ies cu prietenii, imi place sa merg la karaoke cu toate ca nu am cantat niciodata. Imi place in schimb sa dansez. Am o pasiune ascunsa pentru  supa de rosii si pilaf(orez); imi place dulceata de orice fel, imi place si berea, nu refuz nciodata ciocolata. Nu sunt pretentios, mofturos, singura problema pe care o am este ca nu pot sa mananc cu tacamuri murdarite de altii.  Nu fumez si in ultimul timp ma deranjeaza fumul de tigara in exces. Ador marea, dar consider ca privelistea de pe varful fiecarui munte pe care l-am urcat cu propriile eforturi mi-a ramas pe retina pentru eternitate.

Imi plac fotografiile, dar scrisul ramane principalul meu hobby. Am renuntat la cuvinte cand am uitat sa fiu copil si am revenit la ele cand  nu am mai vrut sa imbatranesc.

Nu sunt perfect, nu am pretentii spre perfectiune nici de la mine nici de la prietenii mei. Multumesc  ca am in viata destui care nu ma lasa la greu.(ieri mi-a cerut un prieten sa ii fiu cavaler de onoare la nunta - onoarea e cu siguranta de partea mea). Recunosc ca uneori ma simt singur insa sunt constient ca e doar o amagire trecatoare. Am un frate minunat. Am parinti care m-au crescut  asa cum au stiut ei mai bine. Ma simt bogat sufleteste. Sunt complexat  usor de inaltimea  si de fizicul meu,  dar am avantaje care ma  pot face mare si mic in acelasi timp.

Imi plac amintirile pe care mi le-am creat in viata, cu bune si chiar cu rele.  Din greseli am invatat sa merg inainte. Am fost si rebel, am fugit si de acasa.  Am ramas repetent in clasa a zecea, dar am terminat o facultate si m-am apucat de inca vreo trei. Am iubit si mi-e dor poate sa iubesc iarasi. Iubesc deocamdata  malinul care infloreste in fata casei de ziua mea si cred ca are aproape aceeasi varsta cu mine. Imi place motanul  care mi se cuibareste in brate in noptile geroase de iarna, dar primavara e anotimpul care ma face cel mai fericit.

Sunt multe de spus despre mine -cine ma cunoaste si vrea neaparat, poate sa completeze fara nici o retinere. Consider totusi ca in viata e bine sa pastrezi  o tenta de mister,  sa nu te expui pana la capat si sa lasi pe altii sa te descopere asa cum le va  face lor placere.