rataciti in complexitate

Zilele trecute bartleby mi-a recomandat  filmul The Kite Runner.  Cu toate ca imi plac filmele si pe multe dintre ele  as fi putut sa le comentez aici, am evitat  din motive bine intemeiate. Fiecare om are gusturi diferite in materie de filme. E posibil ca ceea ce imi place mie sa nu placa altora si invers. Nu voi comenta  filmul ci doar o anumita secventa care m-a impresionat destul de tare:

 Doi copii, unul  bogat, unul sarac. Cel sarac sluga la cel bogat. Aparent prieteni buni. Cel bogat copil cu pretentii la un parinte cu inalte functii. Cel sarac servitor din tata in fiu. Cel bogat scrie povesti  si cel sarac le apreciaza in felul lui. 

O oarecare poveste suna cam asa: "Un om foarte sarac a gasit intr-o zi o cana magica si a aflat ca daca lacrimeaza in cana, lacrimile lui se transforma in diamante.  In finalul povestii, omul statea pe un morman de diamante, cu un cutit plin de sange in mana si cu sotia  moarta in brate. Si-a ucis sotia ca sa planga de durere  si sa se imbogateasca."

Intrebarea copilului servitor ca si concluzie la povestire a fost: "De ce  si-a omorat sotia? Nu era mai simplu sa curete si sa  miroasa o ceapa?"

Oamenii simpli vad lucrurile simple. Cand  inima ta  e plina  de lucruri modeste, inofensive,  poti sa vezi in jurul tau doar  frumusetea vietii. 

 In ziua de astazi, noi oamenii obisnuiti uitam sa fim simpli. Avem tendinta de  a complica lucrurile in orice situatie. De aceea  transformam dragostea in ura si pacea in razboi. Asta e motivul pentru care viata noastra se complica de la o zi la alta. Simplitatea nu ne caracterizeaza. Omul trebuie prin definitie sa fie o fiinta complexa. Lucrurile banale  nu sunt pentru noi. Refuzam cu buna stiinta sa fim fericiti pentru ca nu vrem sau mai bine spus nu stim sa gandim simplu.

 Viata e simpla si frumoasa. Omul este singurul vinovat pentru complexitatea in care traieste.