timpul costa (doar) bani?

Ceasul de la mana s-a oprit la ora 9 si 45 minute. Cel mai probabil s-a terminat bateria. Timpul insa nu sta in loc si ceasul e esential. In clasa intai am primit cadou de la parinti un ceas de mana. Mecanic, rusesc,  masura  secundele cu exactitate. Nu era elvetian, insa avea precizia  celebrelor ceasuri din acea tara. Acele  ceasului au facut zeci de mii de ture si timpul a trecut peste micutul ceas de mana. Mana,  s-a transformat si ea, maturizandu-se odata cu trupul si sufletul meu. Din motive destul de ciudate, cand am intrat la facultate ceasul s-a oprit exact la ora pe care o indica si atunci cand l-am primit. 9.45.  Era ora   la care mama s-a hotarat sa ma aduca pe lume. Nu credeam nici atunci in superstitii si am aruncat ceasul intr-un sertar, lasand timpul sa se scurga pe langa mine. Eram in acea vreme un adolescent plin de viata, pentru care timpul nu avea nici o importanta.

Anul trecut cand imi sarbatoream ziua de nastere, la vreo opt ani distanta de la ignorarea primului meu ceas, un bun prieten mi-a daruit un nou ceas de mana. Era unul obisnuit, cu baterie, dar imitand destul de bine ceasul mecanic. Am castigat astfel un plus de eleganta si mai ales o doza de multumire. Ma simteam, nu neaparat mai mandru purtand ceasul la mana, ci doar putin mai matur.  M-am privit intr-o oglinda uriasa si dincolo de sticla statea  adolescentul care purta  vechiul ceas. Melancolia m-a ravasit, timpul acela ramasese in urma si parea atat de departe.

Astazi am mers la ceasornicar si i-am aratat ceasul. Un batran plictisit, tolanit intr-un scaun bijuterea fara prea mare chef  intr-un motoras plin de rotite.

"12 lei bateria si 8 lei montajul" mi-a  soptit parca, aproape ignorandu-ma.

"Adica 20 de lei pentru o baterie?" am replicat  mai mult decat surprins.

"Cu montajul inclus" a continuat ceasornicarul fara sa se opreasca din munca sa. "Timpul meu costa bani, baiete!" 

L-am privit insistent cautand o urma de ironie pe chipul sau. Timpul isi lasase amprenta peste dansul, fasii de riduri brazdandu-i fata, insa ochii ii erau limezi si calmi. Zambetul ironic a incetat  sa apara, in ciuda asteptarilor mele, ochii sai ramand pasnici cufindati in motorasul cel manuia cu delicatete.

Mi-am cumparat baterie de la un chiosc dintr-o statie de autobuz. Doar 7 lei. Mi-am montat-o la servici in graba si ceasul  si-a reluat ticaitul lui obisnuit.  

Timpul meu ca si a fiecaruia din noi e esential. Nu risipiti ceasuri si clipe  prin ganduri inutile. Si timpul tau ca si al meu  costa bani.   

Pretuieste clipa, timpul nu sta pe loc chiar daca ceasul nu mai  are baterie.