Ma uit uneori in jurul meu si studiez fetele oamenilor. Privesc deseori oameni grabiti, care isi vad de rostul destinatiei lor, oameni simpli care uita sa se gandeasca la viata asta ca fiind un lucru bun. Multa lume se lasa prada greutatilor din viata de zi cu zi, uitand mereu sa zambeasca si sa ma creada in vise. Isi amintesc adesea la sarbatori sau aniversari importante ca scopul lor ar putea fi altul, insa zilele festive trec prea repede pentru ca oamenii sa constientizeze ca si viata zboara intr-un ritm la fel de alert. Se sting apoi realizand ca au trecut prin viata fara sa isi atinga obiectivele si au ajuns la capatul ei tristi, obositi, suparati.
Am facut fara sa vreau un experiment. Stateam intr-o statie de troleu si asteptam pe cineva. Era o ora cand se schimbau turele la combinat. In anii trecuti troleele si autobuzele care veneau de acolo erau pline de oameni. Oameni galagiosi, veseli, pusi intotdeauna pe glume . Oameni care ieseau de la servici si mergeau acasa la familie cu zambetul pe buze.
Astazi nici nu mai circula asa multe trolee. Si alea se intorc de la combinat aproape goale. Putinii oameni care mai lucreaza acolo sunt tristi. Coboara din troleu obositi dupa o zi de munca si se duc spre familiile lor la fel de suparati precum erau cand au plecat la munca. Viata pentru ei e un ciclu neintrerupt care ruleaza pe traseul servici - casa - servici. Acei oameni au uitat sa zambeasca.
E drept ca viata e grea. E la fel de corect ca vremurile se schimba si nu mai sunt ce au fost odata. Insa viata trece. Tu ca si om esti condamnat de destin sa traversezi toate aspectele vietii. In calea ta spre finalul inevitabil trebuie sa te impiedici, sa te ridici, sa mergi mai departe si cand toate iti merg bine sa te impiedici din nou. E tot un fel de ciclu care se intampla tuturor cu viteze inegale si imposibil de masurat si apreciat.
Ce ne ramane de facut cand stim ca destinul ne poate juca feste? Fie ca va incredeti in destin, fie ca nu, timpul nostru trece. Si sunt convins ca e pacat sa ajungi intr-un punct de final si sa iti dai seama ca ai uitat sa iti permiti sa fii fericit!
Nu trebuie sa iti doresti sa traiesti in lux. Nu e necesar sa ai foarte mult timp liber. Un zambet nu implica nimic din toate astea.
Poti sa te opresti intr-o zi sa admiri un copac inflorit din fata blocului si sa zambesti.
Poti fi in fata sefului care tipa si sa zambesti
Poti sa privesti cerul si sa vrei sa crezi ca poti zbura.
Poti sa inalti un zmeu catre cer punand in el dorul si speranta.
Poti sa ii oferi o floare iubitului/iubitei chiar daca va certati in fiecare zi din diverse motive.
Poti fi la malul marii si sa iti pierzi gandurile rele in nemarginirea albastra.
Pentru ca nimeni nu poate sa ne ia visele. Pentru ca macar o clipa in viata putem avea tot ce ne dorim. Si pentru clipa aia meritam sa zambim in fiecare zi!
Pentru ca viata e prea scurta ca sa ne permitem sa uitam ca poate fi si frumoasa!
11 comentarii:
nu stiu de ce, insa de fiecare data cand iti citesc articolele mi se zburleste parul pe maini si pe picioare:) Ai un fel placut de a transmite cititorilor tai aceleasi sentimente care nutresc in tine.
P.S. Pune mana si scrie o carte:)
ma emotionez cand citesc comentariile de la tine... e bine sa stiu ca am un frate pe care ma pot baza! un simplu multumesc nu e suficient.
e super placut sa citim ce simti, pentru ca de multe ori ne dai asa cate o palma:)....dar ne trezim....felicitari si....continua:)fii convins ca visam odata cu tine si mesajul tau ajunge direct in inima noastra:)
Am ramas impresionat de comentariu. Multumesc mult de tot, MARIA.
Frumos articol! Si l-ai scris exact astazi, cand am constatat ca au inflorit castanii...
Frumos! Sa vezi ce fete triste sunt in Bucuresti... pentru ca am zambet de daruit, oamenii ma opresc si ma intreaba de una de alta.
E minunat ca fratele tau te sustine. Esti talentat... scrie o carte, intr-adevar! Stiu ca poti. Poate o scriem impreuna. Ce zici?
Seara frumoasa... si da, e minunat sa te bucuri de o floare, o pasare, un copil care rade, un fluture viu colorat,nori de forme variate (ti-am zis ca am o carte despre povestile norilor).
Ai un premiu pe blogul meu... :)
Zambete si bucurii la fiecare respiratie!
Din lucrurile ce le-ai prezentat a fi posibile sa le facem..aleg cerul si credinta ca pot zbura..si..nu in ultimul rand..marea si pierderea gandurilor negre ce ne umbresc scurtele clipe de fericire.Week endul viitor am deplasare la Constanta..promit sa ma gandesc la persoana ce se afla pe veci intr-un coltisor de inima fiind "pusa la pastrare"cu mare drag,atunci cand voi da o fuga sa o vad pe EA,MAREA!
multumesc,Maya, e timpul castanilor in Bucuresti... va mai trece ceva timp pana vor inflori si in zona noastra.
DoarEu - cum sa nu fie fete vesele in Bucuresti? da... e bun ca avem initiativa. Multumesc de propunere si mai ales de urari.
Oana, ma simt fericit sa stiu ca am mereu un loc in inima ta.Multumesc! Week-end frumos la mare saptamana viitoare...
Claudia - multumesc pentru premiu. ma simt onorat.am sa ii dau curs cat de curand.
Este frumoasă şi atât de romantic, şi este, de asemenea, foarte adevărat: trebuie să credem în visele lui, dacă o persoană a trăit în zadar. Acesta va siguranţă nu tinerilor care doresc să descopere de vis cu tine ... :-)
RPL - intr-adevar, trebuie ca fiecare sa creada in visele lui.multumesc...
Trimiteți un comentariu