Dragoste parinteasca?

Iesisem din magazin sa iau o gura de aer. Deobicei ma asezam pe bancuta din fata si priveam linistit la pietonii grabiti. Acum bancuta era ocupata de un om  de varsta mijlocie. Mi-au sarit in ochi adidasii rupti si sosetele care au fost odata albe. Pantalonii zoiosi, pareau sa fi fost odata de un albastru celest. Acum erau doar o combinatie de culori spalacite. Camasa de un gri inchis  (sunt aproape sigur ca acel gri s-a format in timp indelungat), avea  cativa nasturi lipsa, iar  sacoul de deasupra cu greu putea fi numit sacou. Langa el o punga ce parea plina cu diverse lucruri fara prea mare valoare. Am ramas in picioare sprijinind usa magazinului  si evitand sa ma asez  langa un asemnea om. Nu sunt meschin si nici rasist,  ci doar precaut. Cu toate astea, mi s-a intamplat un lucru ciudat; am continuat sa il studiez la inceput fara sa vreau, apoi din ce in ce mai insistent. M-am trezit surprins de ceea ce faceam, insa  simteam ca e ceva dubios cu acel om. 

Omul isi tinea maiinile impreunate si batea din picioare. Privea nelinistit in departare. Era agitat.  Vizibilitatea ii era redusa,  trotuarul e deobicei plin de oameni care misuna in toate directiile. Omul insa isi misca   gatul si capul in sus si in jos, in stanga si in dreapta, incercand sa observe ceva. Pe chipul  neberberit si murdar i se citea nelinistea. Si-a scos o tigara fara filtru si a aprins-o nervos cu mainile tremurande. Apoi s-a ridicat si s-a indepartat cu pasi repezi privind peste umar de nenumarate ori. Mi-am aruncat privirea spre capatul strazii, cautand  ceva sa imi sara in ochi pentru a  sti ce il inspaimanta pe bietul om.
Nu ma judecati gresit, dar chiar ma steptam sa apara un grup de oameni sa il fugareasca sau in cel mai rau caz  sa  opreasca in  dreptul lui vreo doi politisti. 

Am intrat in magazin cautandu-mi din ochi colegii si am renuntat sa ma mai gandesc la recenta intamplare.

In scurt timp in usa localului si-a facut aparitia un copil cu haine ponosite implorandu-ma sa ii dau un banut.  Am fost nevoit sa il dau afara pentru ca imi deranja clientii. L-am indepartat usor incercad sa ii spun cuvinte linistitoare. Parea sarac si murdar  insa vorbea clar si  corect.  Nu cred sa fi avut mai mult de cinci ani,  insa m-a surprins prin politete si bun simt. Nu credeam sa vad asa ceva vreodata la un copil de cinci ani cersetor. 

Nu am facut legatura imediat. In ziua urmatoare  omul  s-a asezat iar pe banca, imbracat in aceleasi haine si cu aceeasi punga in mana. Avea o stare de agitatie, insa parea putin mai relaxat.  Si-a aprins o noua tigara fara filtru si mainiile  nu ii mai tremurau. La scurt timp dupa ce a plecat, copilasul    cu haine ponosite  a intrat din nou in magazin. Intamplarea s-a repetat  fara intrerupere timp de mai bine de o saptamana. In ultima zi  cand l-am vazut, omul statea picior peste picior fumand satisfacut o tigara cu filtru. Continua sa priveasca spre capatul strazii si de acolo vedea bine copilasul care cersea. Si-a terminat tigara, s-a ridicat linistit si  s-a indreptat spre coltul blocului. In scurt timp, copilul a ajuns acolo, s-a intalnit cu acel om si si-a golit buzunarele  oferindu-i probabil toti banii pe care ii cersise.

In tara noastra, faptul ca parintii isi trimit copiii la cersit nu mai afecteaza pe nimeni. Daca le oferim sau nu bani, e numai decizia noastra, impresionati sau nu de felul in care arata, de modul in care cersesc sau  alt argument care poate fi definitoriu.  Voi oferiti bani la cersetori?  Pe ce principiu? Cum va impresioneaza?

Eu mi-am scris argumentele mai demult aici. , insa  mereu mai gasesc cate un caz precum cel povestit astazi,  care sa ma impresioneaze.

( prima fotografie a fost imprumutata de aici. Multumesc mult!)