Eu si bagheta magica

A fost odata un prichindel. Mic nestiutor, naiv si copilaros. Traia bineinteles in orasul prichideilor si avea prieteni prichindei. Cainele sau era prichindel  deasemenea.  In lumea asta minunscula, toate  vietuitoarele erau in perfecta armonie si nu trebuia sa fii destept ca sa poti sa supravietuiesti ci doar sa ai o imaginatie bogata. Se spune ca imaginatia prichindeilor e mult mai  profunda decat imaginatia noastra, a oamenilor obisnuiti.  Si prichindelul din poveste avea imaginatia foarte bine dezvoltata. Astfel, citise undeva ca in lume exista lucruri fermecate  care iti pot indeplini dorintele cele mai de pret. Orice vis ascuns devine  realitate doar printr-un simplu gand. Insa  nu orice prichindel poate intra in posesia unui astfel de obiect fermecat. Mai intai de toate trebuie sa indeplineasca anumite conditii. Aflase dintr-o carte ca un vrajitor prichindel ar putea sa treaca pe la el si sa ii inmaneze o bagheta magica daca va face intr-o singura zi trei fapte bune. Si prichindelul s-a pus pe treaba. A ajutat un batranel prichindel sa treaca strada, apoi a spalat singur  farfuria in care mancase la pranz,  si-a facut curat in camera sa fara ca mama prichindel sa ii spuna  sa faca asta. Si apoi cu bagheta magica in gand, spre seara s-a asezat pe bancuta din fata casei sa astepte vrajitorul.

Se insera de acum si nimeni nu era pe drum. Se ridica din cand in cand de pe banca si alerga pana in coltul strazii sa priveasca in orizont, poate il zareste sa ii iasa in inatampinare. Si tot nu se arata. Pleca la somn suparat si convins ca in cartea lui intamplarile cu  magicieni sunt doar povesti de adormit prichindeii. In ciuda supararii visa frumos pentru ca un copil, fie el si prichindel, are vise frumoase. Se trezi dimineata  uitand complet de farmece si magie. Alerga sa isi intampine  sa isi ajute mama care venea de la piata cu sacosele incarcate. Cand  reveni acasa, caldura il toropea deja si isi vazu catelul prichindel insetat si ascuns dupa un colt umbros al custii. I se facu mila si ii aduse apa, apoi uda si florile din gradina pentru a se bucura si  de racoare in vara torida. Si din senin, cand isi arunca privirea pe drum vazu vrajitorul. Il saluta politcos si isi primi cu uimire bagheta magica. Vrajitorul nu veni in prima seara pentru ca faptele bune au fot facute cu gandul la bagheta fermecata. Realiza atunci in mintea lui de prichindel ca faptele bune se fac din inima si proprie initiativa si nu cu gandul la recompense. 

Nu visati  ca lucrurile sa se indeplineasca de la sine. Nu asteptati un oarecare vrajitor sa vina sa va faca o vraja. Bagheta magica  o avem fiecare din noi. Trebuie doar sa ne dorim sa realizam un lucru si acesta se va implini prin munca si devotament. 

Aceasta poveste este adaptata din memorie.  Morala e esentiala. Am citit-o intr-un roman pe care probabil il cunoasteti mare parte din voi .  Cu  cateva saptamani in urma, Claudia m-a provocat sa scriu o intamplare depsre impactul cartilor asupra  vietii mele.  Mi-a trebuit ceva timp sa astern aici povestea, insa idea a fost aceeasi din prima zi a provocarii. In mintea mea de copil, cred ca aveam vreo 10 ani pe atunci,   Habarnam si bagheta magica    mi-au influentat viata. Sub aspectul unui vis si a castigului obtinut usor, am invatat ca trebuie sa muncesc si voi munci mereu cu drag pentru realizarea idealurilor mele.

 Va invit pe toti, chiar daca pare pueril, sa va amintiti de acea carte, sa o cautati si daca va face placere sa o cititi. Sub aspectul unei povesti copilaroase se ascund lucruri mature si pline de talc. Tema despre "impactul unei carti asupra vietii voastre" o poate prelua oricine are placerea. Mult succes si zambete pretutindeni.