"Cine ma striga in noapte?"

multumesc pt fotografie

Noaptea imi sopteste speriata la ureche. O simt cum se foieste langa mine si ma impresoara cu bezna ei. Luna ascunsa dupa un pui de nor parea ocupata cu maruntisuri iar linistea era sfioasa si muta. Si totusi  noaptea imi soptea la ureche.  Incet, suav si delicat, dar suficient de  apasat incat sa ma trezeasca. M-am intors, m-am rasucit, mi-am pus perna in cap incercand sa o ignor si sa adorm din nou. Nu avea sa se lase batuta. Somnul fugi amenintat de soaptele  ce isi intensificau chemarea. Si m-am trezit!

Mi-am parasit patul in miez de noapte cand rasaritul  nu era inca pregatit sa-si dezvaluie tainele rosiatice. O adiere usoara a umflat copacii  dezmierdandu-mi simturile cu o mireasma atat de cunoscuta.  Era o briza singura si aparent ratacita in fiorul noptii care soptea frenetic. O adiere care a trezit in mine visele pe care nu le puteam avea noaptea. Soaptele din noapte sunt  de la Ea. Briza e tot de acolo. Asculta...! Ma cheama acum!

Mi-am impletit visele pe cararile lunii  ce sta dornica de petrecere si am stiut ce-mi lipseste.  Mi-am pus in spate ganduri de voie buna si fericire in inima. Am adunat sperante si le-am asezat langa vise. Rasaritul m-a prins deja pe drum. Vin catre tine. Din iarna ce-a trecut  dorul meu e la tine. Acum e momentul intalnirii noastre.

Ma gasiti aici, la Costinesti!

Soapta e Marea. Si  briza e tot a ei. Si pescarusi si valuri si nisipul fierbinte. Toate ma cheama acum. Si eu sunt aproape.  Soarele rosu imi face cu ochiul iar la noapte, luna imi da intalnire pe plaja.

Ce spui? Ne intalnim impreuna la Ea?