Dar din dar se face Rai

Inspirat de o povestioara recenta citita pe  un blog  mai mult decat interesant, m-am hotarat sa va dezvalui si voua povestea unei camasi primita cadou. Nu este o camasa pe care am primit-o si nici pe care  am oferit-o, insa aceasta  poveste  s-a transmis printre noi ca fiind una dintre intamplarile care denota  apartenenta familiei noastre la Cartea  de Aur a Umanitatii ca si Artisi Anonimi ai Umorului. (sa nu ma credeti pe cuvant!)

Asadar,  bunicul meu  si tatal tatalui meu a avut unsprezece frati. Nu este cel mai mare dintre ei, insa intotdeauna inceputul de an a stat sub semnul aniversarii lui.  El dadea tonul la petrecerile anuale sau mai corect, anul nu putea incepe fara petrecerea aniversarii lui. Si asta pentru simplu fapt  ca numele lui e Vasile si  precum bine stim cu totii, aniversarea Sfantului Vasile este in prima zi a anului adica 1 ianuarie. Nu vreau sa va duc cu gandul la iarna acum in plina vara, insa o portie de racoare e binevenita si sunt convins ca o  intampinati cu deosebita placere.

Nu imi amintesc exact anul in care a avut loc intamplarea, insa cert este ca printre feluritele cadouri pe care le-a primit in acel an, bunicul  a gasit si o camasa. Nimic straniu pana aici, insa camasa avea o culoare oribila, o marime suficient de mare  incat sa nu ii vina nimanui si binenteles era croita dintr-un material deosebit de prost. Dupa ce a studiat indelung cadoul primit, intorcand camasa pe toate partile in incercarea de a descoperi un mesaj sau o lamurire macar asupra expeditorului, a aruncat-o intr-un colt si si-a vazut de petrecere. In ziua imediat urmatoare, a impachetat camasa frumos in vechiul sau ambalaj, si a asezat-o intr-un dulap. Cu totii am crezut ca a aruncat-o sau macar ca a uitat de ea, cand, in luna urmatoare, la aniversarea celui de-al doilea frate, a aparut un cadou  straniu. Ati ghicit - era camasa. Ambalajul deosebit in care era impachetata nu a putut sa indeparteze insa   culoarea tipatoare, croiala proasta si marimea uriasa.  Era o cruzime sa primesti un asemenea cadou.  

In martie cand primavara incerca sa isi scoata fata prin lume dupa iarna grea, un alt frate isi sarbatorea ziua de nastere. Si camasa a aparut din nou printre cadouri.

Si nici  savoarea verii nu a putut opri camasa  din drumul ei ca si cadou pentru urmatorul frate.

Si palida toamna a  purtat cu dansa aceeasi camasa la aniversarea urmatorului frate. Si apoi a urmatorului.

Si in final, intr-un nou inceput de an,  camasa s-a intors de acolo de unde plecase. Bunicul meu a primit-o  in dar pentru a doua oara.

Nu se mai stie ce s-a intamplat cu camasa. Probabil  cineva s-a plictisit sa o tot ofere cadou. 

Totusi, de fiecare data cand se intalnesc cu totii fratii se amuza copios de intamplarea cadoului-camasa care s-a plimbat intr-un an de zile la fiecare dintre ei.  

Voi ce intamplari hazlii aveti legate de cadouri primite la aniversari?
Ati oferit  la o alta aniversare un cadou  pe care l-ati primit si nu a fost pe gustul vostru?
V-a mustrat constiinta sau ati mers pe principiul "dar din dar se face rai"?
Astept cu interes  comentariile voastre sa ne amuzam impreuna.