Luna magica

In seara asta  luna imi face cu ochiul si  imi distrage atentia. Incerc sa o ignor, noaptea abia incepe. Insa magia ei ma provoaca, ma atrage. Astazi rasare plina de dupa munte, aruncand  padurea in flacari. E ca si cum mii de licurici agitati ar alerga de nebuni pe muntele impadurit. La inceput se aprinde doar un colt in margine. Apoi intregul frunzis devine incandescent. Ca o minge de foc, licuricii alearga spre varful muntelui facand copacii sa se stinga si aruncand catre  cer discul  galben-rosiatic. Daca un pictor ar imortaliza momentul cu o pensula pe foaia sa alba, farmecul s-ar transforma in mister si luna s-ar muta intr-un tablou - muntele, ca un varf de palarie strajuind peste orasul linistit, cerul  care-si stinge albastru lasand locul noptii si luna uriasa dominand intregul peisaj.

 In noptile cu luna plina incerc deobicei sa adorm devreme, sperand in felul asta sa  pot scapa de farmecele  astrului magic. Imaginea lunii imi revine mereu pe retina si simt lumina ei cum patrunde prin perdea, pe fereastra luminandu-mi incaperea. Ii simt razele ascutite cum imi ard pleopele si fara sa mai rezist presiunii deschid ochii.  Privesc in tavan. Hipnotizat de magicianul iscusit, mi-am fixat acolo un punct care la inceput parea ascultator si imobil. Un punct minuscul care isi evidentia   coloritul intunecat in contrast cu stralucirea lunii. L-am studiat, l-am masurat, l-am repozitionat si consolidat pe tavan  apoi am incercat sa imi creez din el vise. Tarziu in noapte si foarte devreme in zi, punctul a inceput sa se miste. La inceput insesizabil, putin cate putin, la intervale regulate de timp, parea ca isi cauta drum spre  fereastra deschisa, fara ca eu sa il observ. Dupa minute lungi de panda asidua, am reusit sa ii descifrez miscarea. Acum stiam ca nu mai e fix si el nu mai putea ascunde asta. A urmat un moment de acalmie in care cred ca am atipit. M-am trezit in aceeasi lumina feerica si magica a lunii. Punctul se transformase intr-un fluture cu aripi uriase ce se pregateau sa se deschida in toata splendoarea lor catre zborul euforic al noptii. Aripile i se intindeau pe intreg tavanul si se conturau  coborand spre  marginea bibliotecii. Trupul subtire i se confunda cu umbra de la lustra  pierzandu-se in continuitatea liniilor care uneau aripile de corp. Doua antene mici si jucause se apropiasera deja de fereastra. Geamul era deschis, insa  perdeaua  acoperea iesirea.  Fiind prizoner pe tavanul din camera mea, fluturelui nu-i ramanea decat sa astepte zorii. Vrajit de existenta sa, imi imaginam ca sunt un prichindel si pot zbura pe spatele lui catre  regina luna. Printre norii pufosi, pe carari de vis, i-am intins aripile fermecate si am pornit in cucerirea cerului senin.

 Dimineata ceasul a sunat trezindu-ma somnoros si  speriat. Soarele era sus pe cer, pasarile cantau inceputul de zi si fluturele disparuse. Perdeaua flutura in adierea unui vant de vara. Visele mele se regasira pentru o clipa in gandul meu si apoi se risipira intr-o zi senina. Vraja  a reusit. Ziua avea sa-mi fie frumoasa. Zambetul meu inflorise catre un fluture colorat ce se agatase in perdea.    


Voi aveti insomnii? In ce fel va afecteaza luna plina somnul de noapte? Visele sunt mai profunde sau lipsesc cu desavarsire cand  aveti o astfel de noapte?
Astept parerile voastre. Multumesc!