Maneca de ciocolata

Se  plimba fara sa aiba o directie anume. La acea ora orasul era  somnoros si tacut. Era imediat dupa pranz, insa  soarele torid  ascunsese oamenii la racoare. Plictisit sa stea intre gunoaiele sale se hotarase sa iasa si colinda strazile ignorand caldura puternica. Ca sa arate ca nu ii pasa de vreme isi afunda mainile in buzunarele sparte si ocolea zonele cu umbra. Transpiratia ii udase hainele si   ii curgea siroaie pe spate.  Ar fi  preferat sa stea toata ziua in soare. Sa se arda si sa il doara capul. Sa transpire si sa raceasca. Ar fi facut orice. Orice sa uite de  foamea care ii urla in stomac. Era a doua zi fara sa prinda macar un colt de paine. In ultimul timp oamenii parca se vorbisera sa nu mai arunce la tomberon resturile de mancare. In prima zi a crezut ca  a fost doar ghinionist insa  ieri situatia s-a repetat. Se opri in fata unei cofetarii lipindu-si mainile de vitrina. Gandurile ii navaleau in cap indemnandu-l sa fure. Stomacul se razvratea in zgomote ciudate si intreg corpul i se contorsiona de durere. Ar fi putut trece prin vitrina pentru un corn cu ciocolata. Insa bunul simt ii spunea Nu!

 Facu cativa pasi cu spatele, indepartandu-se usor de magazin. Se aseaza plictisit si nervos pe o banca apropiata si incerca sa isi fereasca privirea de la  bunatati. In jurul lui erau doar porumbei. Putinii oameni care treceau atunci pe strada  pareau ca isi transformau picioarele in ciocolata. Se miscau apoi incet, apetisant lasand in urma o aroma de fistic. Gura i se deschise si musca in gol galagios. Porumbeii, cu aripile de frisca    isi luasera zborul speriati, imprastiind aroma magica ca intr-un dans seducator. Inchise ochii visand  ca  porumbeii ar veni la el de buna voie sub forma de turta dulce. Incerca sa se lase prada visului cand fu trezit de o pocnitura. O femeie  iesise grabita din patiserie si scapa pachetul cu prajituri pe care abia si-l cumparase. Sari grabit sa o ajute si femeia tipa crezand ca vrea sa o talhareasca. Culese incet fiecare  prajitura asezand-o frumos in pachet. Arome  dulci ii delectara sufletul si se abtinu cu greu sa nu  se avante  gurmand asupra bunatatilor imprastiate in fata lui. Terminase de strans  si se intoarse catre femeie oferindu-i pachetul.  Inca speriata, aceasta il apuca  timid  iar apoi se indeparta in graba.

 Se ridica de jos indreptandu-se din nou catre banca insorita, hotarat sa-si reia visul cu porumbeii. Atunci isi  privi mainile si in ochii ii sclipi fericirea.  Atinsese cu manseta camasii una din prajituri si cicolata  se lipise de el.  Cata desfatare. Ce miracol. Maneca de la camasa devenise  deodata ceea ce parea a fi cea mai dulce prajitura din oras. Si era toata a lui.  Isi studie  pata de pe maneca si se pregati sufleteste sa  se rasfete cu savoarea delicioasa.  Pentru el acea  urma de ciocolata  insemna  mai mult decat intregul pachet cu prajituri pe care l-a avut in fata sa cu o clipa inainte. Musca din camasa si gustul fabulos ii dezmierda simturile. In ochi i se citea multumire.  In  mintea sa se vedea mancand cu nesat din multitudinea de bunatati. Incelsta dintii lasandu-si limba sa se alinte cu cea mai rafinata ciocolata. Stomacul sau primea la randul sau emotii  si intelegea ca manaca un platou integ de prajituri.  Inima ii zvacnea, caldura nu il mai deranja  nicidecum.  Porumbeii isi fluturau aripile in jurul lui incantandu-i narile cu felurite arome. Era de vis. Era sublim. Gustul suprem. Senzatia pe care ar fi vrut sa o traiasca vesnic.

Tresari cand  femeia cu prajiturile il batu pe umar, dar nu  dadu drumul la maneca.  O saluta din priviri si tot din priviri ii multumi cand   intelesese ca intregul pachet este acum al lui. De sub marginile hartiei ajungeau pana la el miresme dulci. Se avanta  flamand si prajiturile disparura una cate una. Arunca politicos hartia la cos cu o urma de regret ca s-a terminat. Apoi  zambi fericit: pe maneca avea o noua pata proaspata de ciocolata.