... sa nu furi!

Am iesit de la servici si ma indreptam spre casa. Caldura inca era sufocanta si tricoul mi se lipise deja de  spate, de ud ce era. Visam  la berea rece care ma astepta acasa in frigider. Oprit la un semafor,  ca si cum caldura nu ar fi fost de ajuns, un nor de praf ma invalui, insotit de tipete de copii. Doi pusti se incaierasera si pornira cearta. "Mi-ai luat banii. Te spun lu' tata." Am zambit si mi-am vazut de drum, lasand copiii in valul de praf si certuri inocente.

Apoi mi-am amintit.  Mi-am amintit cum am furat 100 de lei de la bunicu. Apoi inca o suta de la un  copil de la bloc.

Prima data eram prin clasa a doua. In vacanta la bunici cu fratele si cu verisoara. Cred ca ne jucam de-a v-ati ascunselea, iar eu cu N'Joy ne-am ascuns in Dacia bunicului.  Fratello meu era mic pe atunci - sa fi avut vreo trei ani si se tinea numai dupa mine. Era imposibil sa ma ascund fara ca el sa ma dea de gol. Si totusi in masina nu ne-a cautat nimeni. Plictisiti sa tot stam "la cutie", am inceput sa cotrobaim ca niste copii obraznici ce eram. Surpriza cea mai mare a fost cand am gasit in torpedou intr-o agenda un teanc de bani, hartii de 100 de lei.Pe atunci hartia de 100 era tot albastra dar era cea mai mare bancnota de pe piata.  Practic bunicul meu era bogat si isi ascundea banii intr-o agenda. Fara sa stau prea mult pe ganduri mi-am indesat in buzunare cateva sute, luand doar asa cat sa nu se observe nimeni  ca teancul s-a  subtiat. Am iesit din masina si ne-am ascuns intr-un tufis. Am continuat jocul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si apoi am fugit la magazin sa-mi cumpar bomboane si  brifcor. Seara  inainte de masa, l-am vazut pe bunicu galben la fata si apoi rosu de furie. A tacut si masa de seara a decurs normal. Nu vreti sa stiti ce s-a intamplat dupa. In viata mea de copil nu mai fusese certat ca atunci. Si as mai fi suportat inca o cearta in locul bataii pe care mi-am luat-o de la tata.  Atunci m-am jurat sa nu  mai  deschid niciodata torpedoul bunicului.

A doua oara, la scurt timp dupa prima intamplare, eram in fata blocului si ma jucam in groapa de nisip cu un prieten de galetusa (nu mai stiu din ce cauza, in ziua aceea nu aveam galetusa si nici masinute sa ma joc in nisip si le foloseam pe ale altora). Mama  vecinului si-a strigat copilul  de la geam si l-a trimis la aprozar sa cumpere cartofi. I-a pus o suta de lei intr-o cutie de chibrite si a aruncat-o de sus  in nisip. Apoi a strigat prichindelului sa ia si un kilogram de rosii pentru salata.  Am aruncat nisipul din galetusa peste cutia de chibrituri si pustiul a plecat fara ea la aprozar.La scurt timp copilul s-a intors si a strigat la mama-sa  la geam sa ii arunce  bani ca nu poate sa cumpere fara. Eu eram deja la alimentara murdar si cleios de inghetata. Apoi m-am dus la etajul trei la un copil care avea surprize de la gumele Turbo. Si mi-am cumparat si o serie intreaga de timbre  pentru  clasor. 

Pe vremea aceea  o suta de lei era echivalentul unui salar pe ziua de munca. Tata  lucra intr-o uzina si facea si tura de noapte. Intai m-a batut mar, dar a sustinut teoria ca nu m-a atins ci mi-a promis ca imi da el o suta de lei daca ii spun unde am ascuns restul de bani care mi-au ramas. Lui i-a convenit teoria, eu nu am putut sa o neg pentru ca de fiecare data cand amintea de intamplare ma apucam de bocit. Si nu din regret pentru ce am facut, ci de ciuda ca povestea lui nu e adevarata. Tot in seara aia m-a luat cu el la fabrica. Mi-a promis  de multe ori ca ma duce in vizita, insa de data asta m-a dus sa imi arate cum se castiga o suta de lei. Imi amintesc si acum niste suruburi pline de vasilina pe care a trebuit sa le sortez dupa marime si sa le mut  in diverse locatii.  

Spre dimineata m-a lasat sa dorm pe un pat pliant, nu inainte de a spune la toata fabrica de ce m-a adus cu el acolo. Apoi m-am dus la scoala.  De atunci nu am mai furat. Nu stiu daca am invatat ca nu e bine sau doar am vrut sa nu ii mai dau lui tata sansa de a ma umili in  astfel de situatii. Cert este ca in mintea mea de copil, am invatat ca a fura nu tine de lucrurile care iti fac ciniste.

Ce experiente    v-au "insemnat" copilaria? Ati fugit de  acasa? Nu ati mancat tot din farfurie? Haideti sa ne amuzam impreuna de intamplari care pot fi involuntar sau nu marcante pentru viata noastra.