Legenda... fara final?

Coltii Morarului (Masivul Bucegi)

Urcusul era anevoios si pietrele de pe drum  deveneau din ce in ce mai ascutite. Cararea se pierduse printre  stanci si varful muntelui parea inca departe.  Cerul, ca un colt de senin in intinderea nemarginita, statea albastru aproape sa-l atingi cu mana. Insa mainile noastre erau prea obosite pentru a se inalta spre cer. Corpurile ni se miscau sfios, facand pasii din ce in ce mai mici, sprijinindu-se in toiegele pe care le luasem cu noi la inceputul catararii.

Acum batul ala rezistent ne era prieten la oricare din noi, ajutandu-ne cu fiecare pas sa fim mai aproape de destinatia noastra finala, mai aproape de ideal, de varful intangibil  al muntelui. Si eram atat de aproape cand, aproape de ultima creasta am vazut-o.

La inceput credeam ca ochii mei se inseala si mintea  se joaca cu imaginatia. Am tresarit, atent  la  poteca stramta pe care mergeam si energia mi-a revenit in tot corpul. Pe buza prapastiei, ca si cum ar fi fost pregatita sa sara, ma pandea zambind strengareste, o floare de colt. Am uitat de oboseala, alergand inconstient de pericol.  Am ajuns aproape de ea, m-am lungit pe burta si ma pregateam sa intind mainile sa o ating.  Sa-i simt petalele, sa ii mangai fiecare colt  de matase. In fata mea statea minunea muntilor, regina florilor, floarea de catifea. De nicaieri a aparut si a strigat speriat la mine:

 - Sa nu rupi acea floare! – un barbat batran, cu barba alba ca si floarea.

Nu vroiam sa o rup, ci odar sa o ating; m-am retras timid inapoi pe carare privind mai atent la batranul ce statea falnic in fata noastra.

 - Aceea este floarea regilor si a imparatilor... zambi catre noi asezandu-se pe o piatra. Ne facu semn sa ne adunam langa el si apoi continua povestea: ... cu toate astea, nici un pamantean nu e vrednic sa o atinga.

Am considerat ca  soarta ne-a dat o pauza binemeritata si ne-am conformat cu totii asezandu-ne ca la sezatoarea in jurul batranului. Acesta si-a inceput  povestea ca si cum ar fi povestit nepotilor sai, iar noi am stat linistiti si am ascultat  asa cum  odinioara ne ascultam bunicii cum ne spuneau povesti  seara inainte de culcare:

In vremuri de demult, sa tot fie de pe timpul cand balaurii umblau nestingheriti prin cetatile oamenilor si vulturii plesuvi erau singurii  dusmani pe care ii puteai gasi daca iti paraseai cetatea de bastina, traia intr-un regat indepartat,  un imparat si o imparateasa.  Si domneau peste un oras cetate in care oamenii erau prieteni si  fiecare zi era  mai buna ca ziua care trecuse si mai putin frumoasa ca ziua care avea sa urmeze. Cetatea era la poalele unui munte  care isi ascundea varfurile in inaltul cerului. Si cerul era mereu senin, iar crestele  se oglindeau mereu in infinitatea  albastra.  Ca  in fiecare poveste, imparatul  si imparateasa aveau o fata de o frumusete rara:  inalta, cu parul de aur impletit pe spate in cosite,  cu pielea alba ca laptele si fina precum catifeaua. Si cum vremurile treceau in armonie si fata crestea  tot  mai frumoasa si mai desteapta, fericirea  deplina a parintilor era  sa o marite cu un print ales din cetatile vecine si prietene.  Insa soarta se joaca mereu cu vietile oamenilor si fericirea nu poate fi intotdeauna nemuritoare. Domnita noastra, in naivitatea dragostei ei, iubea un om simplu din popor si planurile de insuratoare  ale parintilor nu erau tocmai pe placul tinerilor indragostiti.  Asa ca se hotara sa fuga.

Si printesa fugi alaturi  de omul pe care  il alese  inima si nu parintii.

............................................

Am sa imi inchei prima partea a povestirii. Stiu deja continuarea, insa in timp ce  aranjam cuvintele aici, mi-a venit o idee. Cu totii cunoastem florile de colt,  multi suntem fascinati de frumusetea lor; asa ca astazi va dau posibilitatea voua sa imi construiti finalul. Voi cititorii sunteti parte din ceea ce scriu, de aceea  deznodamantul  povestii e al vostru.  Fata de imparat se transforma intr-o floare. De ce? Cine o vrajeste?  Cine o gaseste/ Poate fi finalul fericit? Lasati imaginatia sa se destainuie. Astept  plin de interes parerile voastre. Sa aveti spor si zambet senin.