Frânturi dintr-ale mele

Ce se mai întâmplă prin viaţa mea? Simplu şi dincolo de poveşti? Banalităţi, domnule, banalitati. Aparent nimic, teoretic multe. Din întâmplările ultimelor zile am să aleg doar două aspecte care au ieşit practic din comun.  Situaţii diferite, consecinţe diferite, morală pe măsură pentru fiecare situaţie in parte:

Zilele trecute, atunci când era cald afară, Piedone s-a urcat pe casă să se bucure de soare pe tabla fierbinte. Cum vremea era prielnică, se pare că nu a fost singurul dispus să se  răsfeţe sub razele călduroase. În mălin şi-a făcut apariţia o mierlă care cântă de zor fericita şi binedispusă (nu sunt sigur că era mierlă, însă cu siguranţa ciripea vesel pe limba ei). Deranjat din ale lui, motanul meu leneş s-a gândit să pună capăt recitalului înaripatei şi, după o pândă atentă, a sărit fără ezitare de pe casă în mălin. Cum era de aşteptat, pasărea a fost mai rapidă şi pisica a sărit în gol, fără şanse de izbândă. Ei, nu chiar în gol pentru că în mălin după cum vă amintiţi, era ancorat zmeul meu colorat. Acum zmeul a fost deranjat de saltul pisicului şi s-a desprins dintre ramuri, plutind în deriva la limita firului ce îl mai ţine încă  înodat după crengile golaşe ale copacului meu preferat. Oare dacă Piedone prindea pasărea, se mai agăţa de zmeu? Sau dacă nu era zmeul în copac, Piedone ar fi căzut de la înălţime? Ar trebui să leg zmeul înapoi sau să îl eliberez în voia vântului?

Morala – nu tot ce zboară se mănâncă aşa uşor si nu tot ce iţi sta în cale vrea neapărat să te doboare.

……………………………………………………………………..............................................

M-a sunat un fost coleg de servici. De fapt mi-a dat un mesaj şi m-a rugat să îl sun. Ciudat, nu-i aşa? Mai ciudat este că am lucrat împreună cu el aproape patru ani şi am trecut amândoi prin bune şi rele. Mai apoi când el a fost dat afara din diverse motive ce ţineau doar de el şi mai ales de vremurile în care trăim, şi-a răzbunat amarul pe mine, considerându-mă principalul vinovat pentru îndepartarea lui din firma. Atunci i-am suportat cuvintele grele şi acuzaţiile nefondate spuse la nervi căutând să îi înţeleg supărarea şi evitând să mă afund în certuri fără rost. Când lucrurile s-au mai calmat, am încercat să îl contactez din respect pentru el ca fost coleg si mai ales ca om. Nu am primit nici un răspuns. Cine sunt eu cu pretenţii ca el să îmi răspundă? Mai mult, soţia lui mi-a ieşit “întâmplător” în cale transmitându-mi pe un ton dur ca el nu va mai vorbi cu mine nici dacă aş fi ultimul om de pe pământ. La jumatate de an de la incident un mesaj de la el mă roaga să îl sun.  Din bun simţ şi poate cu gândul că a păţit ceva, l-am sunat să-i ascult istorisirea. Fără pic de jenă şi fără bun simţ, cuvintele lui au sunat sec  şi reci în urechile mele:

“Salut, ce faci? La mulţi ani. Eşti supărat pe mine? Ei, lasă, ce a fost a fost. Eu ştiu că tu eşti băiat bun şi nu porţi pică. Acum fii atent,  am găsit un post pe care pot să mă angajez şi am nevoie de o recomandare. Tu eşti băiat bun. Aşa ai fost mereu. Ce zici? Îmi scrii şi mie o recomandare? Fără recomandare de la ultimul loc de muncă nu mă pot angaja. Dacă vrei. Dar ştiu că vrei. Trebuie să vrei. Chiar am nevoie. Esti la servici mâine? Trec  dimineaţă să o ridic de la tine.”

Voi ce spuneţi? Merită să-i dau recomandarea, nu? Doar sunt baiat bun, nu-i aşa?  

Morala – când ieşi pe o uşa, chiar şi pe cea din dos cu capul plecat, nu distruge totul în jurul tău şi nu uita să laşi loc de bună ziua. Mai devreme sau mai târziu vei ajunge să ai nevoie disperată de obiectul pe care l-ai aruncat sau de omul pe care l-ai alungat.

Banalităţi… ţara arde şi baba se piaptănă. Ce vină am eu că viaţa pare complicată?