Să mergem după mama

Să tot fie ani de atunci. Lucra pe un post bine plătit şi viaţa părea să îl răsplătească pentru toate greutăţile avute până atunci. Avea o soţie frumoasă şi iubitoare şi un copil adorabil. Vremurile l-au prins modest, fericit pentru ceea ce are şi plin de recunoştinţă. Însă timpul se scurge uneori tăios săpând răni în sufletele oamenilor fericiţi, fără ca ei să ştie măcar. În ranile astfel create, avea să cadă mai târziu fără să realizeze ce si cât de repede s-au întâmplat toate. S-a trezit deodată singur şi trist, rememorând doar clişee care l-au dus în acea situaţie.

Lucrurile se schimbaseră în ţară şi viaţa părea tot mai dificil de trăit. Munca devenise mult mai grea şi tot mai prost plătită. Lipsa banilor a generat certuri şi stabilitatea familiei sale părea ameninţată. Într-o soluţie disperată, împinşi de la spate de dorinţa de a-i asigura copilului o viaţa sigura, soţia a ales să plece la munca în străinătate. Se iubeau mult şi despărţirea i-a durut pe toţi trei. Însă sacrificiul trebuia făcut pentru binele celui mic.

Aşa s-a trezit singur acasă. Pleca la servici şi se întorcea obosit, dar nerabdător să vorbească seara cu soţia aflată departe. Şi timpul trecea nemilos. Nu reuşea să se obişnuiască. Se simţea slăbit şi incomplet. Seara când vorbeau abia işi abţinea lacrimile pentru că nu erau împreuna. Şi vremea se scurse pe lângă ei trist şi fără  de veste.

Pierdut printre gânduri cu sufletul stins, căută alinare în necunscut. Fără să se abată de la regulile de bun simţ ale căsniciei, îşi dărui povestea prin diverse reţele de socializare. Nu căuta răspunsuri, nu aştepta consolare sau mila. Îşi dorea doar să vorbeasca, să se elibereze. Se simţea bine împărtăşindu-şi sentimentele. Însă lumea e rea şi de multe ori egoistă. Mulţi dintre oamenii de rând evită să-şi întoarcă privirea şi gândul către problemele semenilor cu care convieţuiesc. Atunci în mintea lui înflori idea ce avea să-i aducă liniştea sufletească. Trebuia să-şi întregească familia. Trebuia să-şi recâştige soţia. Indiferent de situaţia materiala, copilul său avea nevoie de mamă. Cu orice risc, copilul lor trebuia să ajungă la ea.

Zilele treceau amare încărcate de gânduri. Discuţile cu soţia erau şi ele din ce în ce mai rare pentru a evita cheltuirea banilor pe convorbiri inutile. Ea era departe, însă gândul lui era lângă dânsa. Aşa l-am cunoscut pe Ionuţ. Punând întrebari şi lansând provocari sentimentale pentru oricine era doritor să participe. M-am pus în situaţia lui şi am realizat că viaţa mea e simplă. În lumea instabilă de azi bogăţia constă în sentimente. În dragostea pe care o porţi cu tine si pe care crezi că o poţi primi înapoi. Printre cuvintele sale mi-am vazut viaţa goală şi fără sens. Acest om avea un vis adevarat. Acest om lupta pentru o cauza cu adevarat nobilă: reîntregirea sufletească. 

Capabil de sentimente pe care mulţi dintre noi nici nu ştim că există, dispus să-şi reconstruiască drumul în viaţa pentru un ideal aproape imposibil, acest om ar trebui să fie un exemplu pentru întreaga lume. Strângând din dinţi  şi ignorând viaţa lui, Ionuţ a reuşit în cele din urma să îşi ducă copilul acolo unde trebuia să fie: 

lângă mama lui!

Povestea vieţii lui Ionuţ o puteţi descoperi şi inţelege mai uşor chiar alaturi de el, aici