Privesc către ieri fără gândul la mâine. Nu ştiu ce e azi şi nici în trecut nu am fost interesat de zilele ce vor mai trece singure prin mine. Îmi închid ochii printre amintiri, purtându-mi gândurile spre tine. Nu ştiu dacă la tine ca vis sau la tine ce ai fost lângă mine. Timpul în ochii tăi s-a scurs fără mine.
Vrei să fii iluzia mea?
Să te port printre gânduri ca linişte sublimă a sufletului?
Să mi te aşezi în buzunarul de la piept ca să-mi ţii inima caldă bătând cu speranţă.
Să-mi fii şoaptă şi cântec cu zâmbetu-ţi floare, să fii versuri din carte când citesc printre rânduri.
Să te port în zbor peste marea sărată, pe cărări de lună către colţul nostru de astru?
Să-mi fii picur de apă când căldura e mută, să-mi fii rază de soare când iarna e grea?
Şi de ai putea să ai mereu buzele cu gust de cireşe sărutându-te zilnic îndrăgostit de savoarea lor…
Sunt întrebări şi dorinţe care nu au mai avut şansa să aştepte răspuns de la tine.
Şi tu te-ai stins odată cu visul. Te-ai risipit odată cu zorii şi ai refuzat să păşeşti cu mine în zi. Te adaug la şirul de iluzii care au trecut prin inima mea înainte de tine. Mă retrag în umbra iubitelor ce au fost, contemplând visul celor ce vor să mai fie.
Se va găsi cineva să aiba curajul să zboare cu mine pe un colţ magic de stea?
Închid ochii şi visul se infiripa curând. În orizont silueta ta răsare cu gândul la dragostea eternă. Vino! Inima mea are nevoie de tine!
22 de comentarii:
o replica pe masura. sunt impresionat si ma inclin in fata cuvintelor tale. multumesc mult.
va fi mereu alta pana o vei gasi pe ACEEA...si apoi totul va fi amintire :)
ca intotdeauna ai scris cu caldura despre dragoste,tandrete,dor si visare...:)
iti multumesc,Pandhora. ganduri bune:)
tinand cont ca tu esti deja o maestra a acestei artei, ma simt flatat. multumesc este un simplu cuvant prea mic pentru a cuprinde in el recunostinta mea. zambete si voie buna.
eu am ramas fara cuvinte...si asta pentru ca simt fiecare cuvant scris de tine.iar ultima fraza...e cea mai grea de dus.
ce sa spun...oare mai exista speranta? vom vedea ce ne rezerva viitorul...
alis - viitorul e previzibil... peste tot exista iubire. si mereu se agata si de noi. nu avem cum sa ne pierdem speranta. multumesc.
Uneori e greu... te saturi sa mai crezi. Alteori te gandesti ca sunt pedepse ca nu esti fericit, abandonand in mod parsiv pe cineva care te-a iubit sau credea in tine, in relatie.
Dezamagirile in iubire... m-au facut sa nu mai cred ca exista cineva care sa ma iubeasca. :)
pedeapsa, ghinion sau pur si simplu soarta... viata fiecaruia merge pe un anumit drum. atunci cand drumurile a doi oameni se intersecteaza poate aparea si iubirea. sunt multe aspecte care tin drumurile celor doi in aceasi directie vesnic sau doar pentru o perioada de timp...multumesc, Claudia.
Stiu, viata e un lucru atat de ciudat si uneori nu reusesti sa il intelegi, insa nu ai de unde sa stii ce iti rezerva viitorul ...
viitorul are farmecul lui. insa e plin de speranta:) multumesc mult.
Ne indragostim...ne facem sperante...iubim cu toata fiinta noastra! Poate nu suntem iubiti in aceeasi masura dar noi IUBIM si asta conteaza.Mai tarziu intervine suferinta, care ca si iubirea, nu are varsta, si apoi dispare speranta!Si noi iubim iar...si iar, pana cineva ne va iubi la fel!
pare atat de simplu asa cum ai spus tu, magda. multumesc mult:)
te-am citit de când ai postat şi totuşi nu am scris nimic.
e na dintre acele scrieri extrem de personale, la care orice aş spune parcă ar fi prea mult şi deloc potrivit.
că scrisul tău este deosebit, asta ştim deja...
fie ca inima ta să fie mereu plină şi tu ... împlinit.
Uh la laaa...!!!!
psipsina - multumesc ca esti mereu aici, aproape. toate bune!
enjoy - chiar asa :P
Ai scris absolut superb...
multumesc mult, Andreea.
Descopar in tine un vesnic si neobosit cautator de iluzii... Si ma bucur, pentru ca singuratatea si neodihna ne impinge sa cautam iluzia perfecta...
Melodioasa maniera ta de a scrie, imi vine sa murmur, in soapta, cantece de care se leaga amintirile propriilor mele iluzii...
Intr-un alt univers, intr-o alta lume, te-as fi intrebat: " Nu vrei sa fii tu iluzia mea? " si nu m-as fi temut ca par ridicola...
Dar aici, acum, te pot face sa fii doar peticul meu de cer senin, unde sa imi scald nevoia de visare si foamea de frumos...
sunt incantat sa fiu iluzia virtuala a celor ce vor sa ma descopere. ma bucur ca pot sa ma contopesc cu cerul senin si sa desenez fericire in sufletele care simt nevoia sa zambeasca. iti multumesc, Sonia.
Cu mult drag... Stiai ca oarecum suntem vecini? Din acelasi judet? Doar ca eu sunt in orasul dintre Siret si Moldova...
Ma bucur ca te-am descoperit, ca am parte de o lectura atat de placuta pe blogul tau...
Seara frumoasa sa ai , Tudor!
Imi cer scuze, am trimis mai inainte un comentariu de pe contul baiatului meu, nu era inca deconectat... Acum am observat...
Aici, Sonia...
Sonia, ma bucur sa te stiu mai aproape decat credeam. sa divulg un secret acum - si eu sunt romascan. sunt nascut in Roman si am locuit zece ani acolo pana sa ma mut la Piatra Neamt. asa ca, lumea pare din ce in ce mai mica:)
seara minunata!
Trimiteți un comentariu