"Dacă ar fi să faci un efort de imaginaţie, atunci te rog să îţi imaginezi că blogul pe care-l scrii este ca o stradă a ta pe care singur ţi-o construieşti. Este strada ta, este publică, şi orice pieton poate trece pe acolo. Există mulţi pietoni care trec pe strada ta doar din interes personal.
Aceştia sunt primul tip de trecători. Ei trec pe la tine doar ca să scurteze drumul sau să ajungă la un chioşc preferat. Aceşti trecători sunt oamenii care te vizitează din interes, adică vin de pe Google, găsesc ce au avut nevoie de la tine, apoi pleacă, fără măcar să-ţi zică: mulţumesc că ai construit această stradă! Tot timpul vor fi grăbiţi, vor scana ceea ce ai scris în speranţa să-şi satisfacă nevoia pe care o aveau şi vor pleca mai departe. De cele mai multe ori nu le pasă de strada ta şi s-ar putea să nu revină niciodată. Trecătorii, cum le spune şi numele, sunt doar trecători. Ei trec şi pleacă definitiv după ce au găsit ce căutau. Extrem de puţini sunt oamenii sinceri pe care ţi-i poţi face prieteni. În ultima propoziţie am pronunţat cuvântul magic. L-aţi găsit? Prieten, desigur. Al doilea tip de trecători sunt prietenii tăi. Aceştia nu sunt simpli trecători. Prietenii sunt acei oameni care te cunosc, te ştiu, au idee despre ce scrii pe blog, răspund la sondajele tale, dau curs invitaţiei tale, îţi citesc articolele până la capăt, lasă comentarii (unii lasă foarte rar, dar lasă) apoi se abonează la blog fără să trebuiască să îi mituieşti cu ceva produse gratis în caz că se vor abona, şi eventual vor cumpăra de la tine, dacă ai astfel de produse spre vânzare. Ah, era să uit: şi tot timpul vor fi acolo pentru tine! Prietenii vor fi mereu mai puţini decât trecătorii. Mult mai puţini. Însă adevărata putere a unui blog stă în comunitatea de prieteni pe care o are. Motivele sunt enumerate mai sus şi sunt extreme de evidente."
Acest articol nu îmi aparţine insă m-a inspirat aducându-mi aminte că aici la mine, pe “strada mea” existaţi voi cei care mă citiţi, mă susţineţi şi sunteţi mereu lângă mine. Pe unii nu v-am întâlnit niciodată, pe alţii am avut onoarea şi plăcerea să îi cunosc şi să-i descopăr mai în amănunt, iar pe alţii probabil nu am să îi văd niciodata faţă în faţă.
Cu toate astea, chiar daca uneori sunt mai trist, mai obosit sau pur si simplu plictisit, faptul că existaţi aici îmi ridica moralul şi îmi păstrează întotdeauna zâmbetul pe buze. Vă mulţumesc şi vă îmbrăţişez (virtual) si gratuit, cu speranţa că pot tinde mereu spre înălţimi pentru binele vostru.
19 comentarii:
tudy!noi te iubim pe tine si te stim asa cum esti si asa cum ai lasat sa se vada din ceea ce scrii tu.
O strada cand nu-ti place o ocolesti iar atunci cand ea este curata...inflorita...primitoare, revii acolo cat de des iti poti permite...asa facem si noi cu tine dragul nostru...revenim la tine cat de des reusim asta...pentru ca :)avem motive sa multumim ca te-am cunoscut....:)toate cele bune...pupici!!:)
scriu asa cum sunt. sunt natural.iti multumesc alis.
Doamna Maria - va multumesc mult pentru sustinere.
O stradă frumoasă, proaspătă, cu magazine de calitate, ca să aibă și blogosfera Champs Elysees - ul ei:)) Mulțumim pentru asta!
ce frumos a sunat:) multumesc mult, Anca.
O leapşă cu muzică de film...
http://valungureanu.toateblogurile.ro/2011/03/29/leapsa-cu-muzica-de-film/
multumesc mult Valeriu. foarte interesanta.
Am revenit pe strada ta... m-am asezat pe o banca si am citit... frumos, mi-a placut comparatia blogului cu o strada... m-am gandit si eu, cu ceva timp in urma, la comparatia asta, de cate ori ma intreba cate cineva: "ce trafic ai pe blog?" :)
pana la urma, traficul conteza sau nu? multumesc mult, BlueRiver
eu am venit atrasă de scrisul tău. mişunând pe fain.polimedia ţi-am găsit un articol ce mi-a plăcut. am revenit. uneori citesc numai, dar citesc tot textul, uneori las şi câteva cuvinte.
fiecare dintre noi avem strada noastră, comunitatea noastră, oamenii care ne însoţesc chiar şi fără să ne cunoască. strada ta este liniştită, frumoasă, mirosind a bunătatea sufletului tău. să îţi fie mere plină de oameni pe măsura a ceea ce ai construit.
Eu am ajuns pe strada ta dintr-o ''intamplare''...avem un prieten comun noi doi, domnul Cornelius! Odată ce am descoperit strada ta atât de armonioasă, caldă şi primitoare nu am putut decât să revin cât de des am putut...mai mult decât atât, am început să străbat şi uliţele care duceau mai în urmă, 2009...2010. Chiar dacă nu las mereu semnele prezenţei mele, să ştii că eu sunt o trecătoare fidelă. Uneori îţi las câte un mesaj, alteori textele pe care le scrii mă las fără cuvinte şi atunci nu mai spun nimic...
Multă inspiraţie şi spor la scris îţi doresc Tudor!
Tu Tudor, eu nu prea am ce comenta la articolele tale si de asta de multe ori trec in tacere :)
psipsina - iti multumesc ca esti aici mereu.
Adriana - intamplarea ne duce uneori in locuri placute, ma bucur ca eu am fost o astfel de intamplare. iti multumesc.
Luka D - as putea spune ca tu esti mereu "pe fuga", asta imi da un motiv in plus de recunostinta pentru ca esti mereu aici. multumesc.
Frumos articolul in fond si atins de adevaruri.
Imi place aici la tine si nu stiu daca tu ma consideri printre prietenii tai dar eu da:)
Salutari din Vrancea Tudore!
sunteti o adevarata prietena, Doamna Elena. va multumesc mult.
Asta nu inseamna ca-s si oarba :P
nici nu intra in discutie:P
Pentru mine nu conteaza traficul ca si cantitate, conteaza ca e de calitate ;)
calitatea e esential, cu siguranta. multumesc mult.
Trimiteți un comentariu