Un nou început

Aţi văzut vreodată o pasăre flămândă? Disperată să înşface în ciocul ei minuscul o fărâmă din natura uriaşă doar pentru a-şi asigura existenţa? O pasăre care  nu are gândirea umană, o pasăre care nu judecă, ci se bazează doar pe instincte. Se înalţă în zbor, pândeşte, şi atacă hotărâtă să îşi atingă scopul, să-şi definitiveze soarta, să-şi împlinească rostul în lupta pentru supravieţuire indiferent de consecinţele ce ar putea să se abată asupra ei.

Mereu ajung cu gândul în înălţimea norilor negri, pe vârful acoperişului de pe care cred că am puterea să sar. Iubirea nu este atunci când trebuie să existe? Banii se risipesc fără concretizare? Prietenii par să nu mă mai înţeleagă? Toate astea se întâmplă frecvent. Şi întotdeauna unul  dintre aceste lucruri pot să îmi pună soarta în pericol. Urc treptele infinite spre înaltul cerului, ajung pe marginea  prăpastiei şi mă pregătesc.

Atunci când viaţa pare că te-a învins, atunci când frigul iţi pătrunde până la oase şi-ţi lipseste căldura, când semenii tăi sunt haini şi fiecare faptă cu gândul la victorie te duce mai adânc spre pierzanie, când ţi-ai pierdut zâmbetul şi ai uitat să-l mai cauţi, doar atunci ai să  realizezi cu adevărat opţiunile pe care le ai în viaţă. Poţi alege să renunţi , fără riscuri, fără prejudecăţi, fără resentimente. Asta e calea cea mai simplă. Pentru că odată ce ai renunţat nu mai ai nici o responsabilitate. Dar poţi alege să lupţi. Pentru că odată ce ai renunţat nu mai ai cale de întoarcere şi dincolo de renunţare nu mai este nimic.

Aşa că ai să alegi mereu să câştigi, să te baţi pentru ceea ce este al tău, să învingi sistemul cu legile sale nescrise şi să îţi  desenezi pentru totdeauna zâmbetul pe care îl meriţi.

În viaţa mea nu toate lucrurile sunt atât de roz precum par. Sunt momente în care puţinul cu care mă multumesc deobicei nu îmi mai este deajuns. Atunci simt că vreau să fiu liber. Să alerg şi să uit de toate. Să las în urmă greutăţile şi să îmi păstrez din vechiul eu doar zâmbetul. Îmi trimit sufletul să caute locul cel mai înalt, descătuşându-l, eliberându-mi inima de necaz. Deasupra prăpastiei, în faţa neantului ce aşteaptă să mă înghită, păşesc.

Tu crezi că mă arunc?

Chiar dacă eşti pe marginea unei cladiri înalte şi în orizontul vieţii se văd semne de furtună, nu sări în gol păcălindu-ţi căderea cu metamorfoza eliberării.

 Jos te aşteaptă doar asfaltul rece pregătit să muşte din inima ta. Ignoră fulgerele şi norii negri, şi în loc să cazi alege să zbori. Eşti pe drumul tău şi viitorul depinde de tine. Scopul tău în viaţa nu este să mori!  Din vârful de pe care vrei să sari, te poţi ridica pentru un nou început.

Dedicat unui cunoscut de departe care se zbate într-o viaţă pe care şi-a făcut-o singur mizeră şi azi s-a aflat  la a doua tentativă de suicid.