Evadarea

Mi-am deschis dulapul şi am căutat să-mi găsesc rucsacul. Am oftat, am zâmbit şi am crezut că sunt pregătit de călătorie. Mi-am pregătit strictul necesar, am selectat bine ceea ce ȋmi trebuie şi ceea ce nu, apoi l-am ȋnchis mulţumit şi am pus rucsacul la marginea dulapului. Plec! M-am aşezat ȋn pat pentru somn. Dimineaţă mă asteptă o nouă perspectivă asupra vieţii.

Zorii se revărsau prin perdea cu raze de soare sclipind ȋn fereastră. Părul şi visele ȋmi sunt răvăşite pe pernă şi somnul mă ruga să mai stau. Patul era călduros şi dimineaţa mă găsise fără prea mult chef de viaţă. M-am ȋmbrăcat şi am plecat la servici. Zi obişnuită de lucru cu ore prelungite după program, apoi o bere monotonă cu baieţii şi un drum singuratic spre casă. Un film, o discuţie banală, o poveste şi noaptea m-a ȋmbrăţişat ȋntr-o şoaptă somnoroasă. Apoi iarăşi dimineaţă, acelaşi servici, acelaşi film, aceeaşi poveste, ȋncă o zi, iaraşi la lucru, poate o idilă, noapte, somn, dimineaţă servici, poveste, iubire, despărţire, stres, oboseală, socializări neconcludente, poveşti fără happy end şi somn. Şi iar, dimineaţă - servici - somn, nouă zi – seară - dimineaţa…

Rucsacul nu mai e lângă dulap. L-am mutat ȋntr-un colţ mai ȋntunecat să nu mai stea ȋn cale. Dacă ar fi fost de lemn s-ar fi văzut pe el cum s-a depus praful. Aşa e din pânză şi pare proaspăt pregătit. Gata de plecare. Ȋntr-o călătorie. Ȋn tranzit, o evadare spre o altă viaţă. Dincolo de monoton, dincolo de limitele ȋn care mi-am desenat fără să vreau existenţa.

Uneori privim ȋnapoi şi ȋnţelegem că nu am realizat nimic ȋn ultima vreme. Timpul trece pe lângă noi ȋn perioade ciclice şi faptul că lucrurile se repetă nu pare să ne mai deranjeze de loc. Ne trezim dimineaţa, ne umplem ziua cu banalităţi şi ne ȋntoarcem seara pentru a ne trezi a doua zi setaţi să facem acelaşi lucru.

Mă uit la rucsacul pregătit şi vreau să ȋmi fac curaj. Vreau să evadez din banal şi să ȋmi scriu ȋn fiecare zi o poveste diferită. Ȋn rucsac am amintiri şi voie bună, pe buze am zâmbet şi ȋn suflet speranţă. Doar atât ȋţi trebuie pentru a face un pas pentru un nou ȋnceput.

Ȋntr-o zi voi fi pregătit. Ȋntr-o zi am să plec. Ȋntr-o zi am să am puterea să schimb ceva ȋn viaţa pe care o trăiesc. Pentru ca m-am plictisit de ceea ce fac acum. Pentru că vreau! Pentru că  simt că aşa trebuie să fac! Şi mai ales pentru că atunci când vreau, ȋntotdeauna reuşesc.

Acea zi este atât de aproape!

Vă doresc inspiraţie pentru a vedea dincolo de monotonie. Vă doresc curaj pentru a depăşi limitele. Vă doresc succes pentru că trebuie să reuşiţi! Să vă păstraţi zâmbetul, luciditatea şi pentru nimic ȋn lume să nu vă pierdeţi speranţa!