Ȋnger decăzut

Multumesc pentru fotografie!

Cerul ȋşi alinia stelele pe pajiştea senină şi de departe zâmbea luna. Lumina celesta sclipea pe calea lactee desenâdu-mi drumul spre neştiinţă . Peisajul era static, vântul părea şi el retras către odihnă şi ochii mei tânjeau după pământ. Coborând din albastrul abstract, aveam ȋn vise dragostea.

Lăsând cerul să mă vegheze de sus, atinsesem fără să ştiu plafonul de nori firavi şi pufoşi. Albul ca neaua se infiltra printre aripile mele şi pentru o clipă m-am simţit iarnă. Era linişte şi mai jos de stele dansam singur cu norii. Scuturându-mă sfios de răceală, am continuat să cobor către pământul ce se contura prietenos din ȋnălţimile zborului meu. La ȋnceput din contururi nedefinite au apărut luminiţe colorate; planeta albastră dormea sub adierea molcomă a nopţii. Niciodată nu văzusem pământul atât de aproape. Odată cu zborul simţeam puzderie de sentimente ce dădeau năvală ȋn mine. Recunoscusem dorinţa - ea mă făcuse să vin până aici. Apoi am avut un fior şi dragostea a pus stăpânire pe mine. De bucurie aripile ȋmi vibrau şi pentru prima data ştiam că zâmbesc. A fi om pare atât de firesc. Mă simt atât de simplu şi ȋmi place complicaţia de gânduri ce abundă ȋn mintea mea firavă.

Dincolo de toate, o durere surdă ȋmi făcea aripile tot mai grele. Am descoperit oboseala şi durerea necunscută m-a făcut să suspin. Privind deasupra, am ȋnţeles că nici un ȋnger nu ȋmi cânta plecarea. Lipsa mea nu doare şi nu răneşte pe nimeni. Ȋn sufletul meu a apărut acum regretul. Dar dacă iubirea te ȋnalţă, eu de ce am coborat din ceruri pentru ea?

Sunt un ȋnger ce a inventat ȋn ȋmpărăţia cerului o urmă de dorinţă. Fără să ştiu, fără să am habar de ce fac, am cerut să descopăr. Mi-am dat nemurirea pe iubire şi aripile pe un pumn de sentimente. Odată ajuns pe pământ am desoperit ce ȋnseamnă să fii om.

Sunt un ȋnger. Da, sunt un ȋnger care caută iubirea. Pană cu pană mi-am lăsat aripa să se destrame desenând ȋn căderea mea seninul ȋn nori pufoşi. Gând după gând am ţesut dorinţa transformând eterna nemurire ȋn iubire efemeră.

Pământenii nu ştiu că există ȋngeri care renunţă la viaţa lor pentru iubire. Iubirea te ȋnalţă cu ea la ceruri, ȋnsă te lasă să te prăbuşeşti singur creind deziluzii.  Nu zburaţi la cer cu aripi de ceară. Ȋnsăşi căldura dragostei vă va topi visele.

 Oamenii au pretenţia de a fi ȋngeri ȋnsă uită mereu şi frecvent să fie oameni!