Linişte de primăvară

Să tot fie vreo lună şi mai bine de când nu am mai reuşit să am un week end liber. Prins pe la servici, plecat prin delegaţii sau pur si simplu ocupat cu diverse probleme mai puţin decât personale, timpul a trecut fără să mă atenţioneze că afară e primăvară şi poate merit şi eu un moment de respiro. Şi uite aşa sfărşitul ăsta de săptămână mi l-am rezervat mie. Fără servici, făra telefoane fără nimic. Doar linişte.

Nu am plecat nicăieri, nu am stat însă nici în casă. Am redescoperit în aceste zile primăvara în curtea casei mele. Copacii au înmugurit, iarba e mai verde ca niciodată, din pământ au răsărit parcă peste noapte flori şi cerul deasupra mea e senin ca în poveşti.

Ce poţi să îţi doreşti mai mult de la un sfârşit de săptămână? Să eliberezi copacii de crenguţele uscate, lăsând mugurii să respire, să strângi iarba uscată, să îi dai foc şi te îmbeţi din mirosul fumului ei. Munci uşoare de primăvară. Simple şi bune, încântătoare pentru sufletul meu. Binenţeles că am avut şi un ajutor de bază.

Povestea mea de azi e simplă, pentru că mi-am câştigat liniştea şi odihna prin banalitatea unor îndeletniciri ce se dovedesc a fi mai mult decât utile. Dacă ar fi să căutam morala, am găsi faptul că liniştea se poate obţine din lucruri simple şi deosebit de plăcute. Să vă găsiţi mereu liniştea şi să aveţi inima plină de voie bună!