Mi-ar prinde bine o dorinţă

În faţă sa tortul părea delicios. Îl privi o clipă insistent şi apoi aprinse lumânarea de pe prăjitură. Pentru ca aniversarea să-i fie completă avea nevoie de o dorinţă. I-ar fi prins bine o dorinţă în aceste momente. Ceva magic, o minune sau măcar jumătate. Privi pentru o clipă lumânarea arzând şi se pregăti să  sufle. Închise ochii şi…

 …se gândi la prima dorinţă pe care şi-a pus-o la ultima aniversare din liceu. Voia doar să se simtă iubit, să aibă bani mulţi şi colegi de gaşcă la facultatea pe care trebuia să o urmeze. Şi le-a avut pe toate: o fată frumoasă care să-i cucerească inima, bani pe care nu ştia unde să-i mai cheltuie, prieteni care îl urmau peste tot că şi cum ar fi fost un lider. Toate s-au legat aşa cum îşi dorise atunci când a suflat în lumânare. Apoi, ceva a destrămat visul făcându-l o amintire. Îşi investise timpul în muncă pentru a avea tot mai mulţi bani şi nu mai reuşea să-i cheltuie. Din cauza oboselii îşi peirduse interesul de a mai ieşi cu prietenii. Din aceleaşi considerente îşi neglija şi iubita iar viaţa i se părea trăită într-o cuşcă. La aniversarea din acel an şi-a dorit să evadeze. Să uite de toate. Să fie singur dar şi mai presus de toate. Prietenii l-au dezamăgit apoi unul câte unul. Prietena l-a părăsit pentru altul. Ce nevoie mai avea de ei? S-a simţit pentru un moment eliberat şi mulţumit că dorinţa i se împlinise într-un mod mai mult decât plăcut. Avea în el visul că nu-l opreşte nimeni să reuşească tot ce şi-a propus. Lucrurile au luat o întorsătură neplăcută şi vremurile s-au schimbat. Timpul petrecut la muncă a crescut, paradoxal, invers proporţional cu banii câştigaţi. La a treia aniversare şi-a dorit timp să le facă pe toate şi a renunţat din orgoliu la serviciul pe care îl avea. Rămas fără ocupaţie şi implicit fără bani a încercat să se intoarcă la prietenii care odată i-au fost aproape. Rând pe rând, uşile i s-au închis în nas şi a înţeles târziu unde era greşeala. Nu fugise nimeni din calea lui de bună voie. Când nu avea nimic şi-a dorit să aibă. Când le-a avut pe toate şi-a dorit  să conducă. Apoi şi-a dorit libertate şi în final timp. El era singurul vinovat. În dorinţa sa de a-şi îndeplini indealurile impuse,  i-a dezamăgit pe toţi rămânâd în întuneric pe drumul unei vieţi care nu ducea nicăieri.

 Îşi privea prăjitura minusculă pe care şi-o cumpărase cu nişte bani împrumutaţi tocmai din nevoia de a-şi pune o dorinţă. Era ziua lui şi era singur. Toate dorinţele sale au însemnat dezamăgire. A mers dintr-o greşeală în alta. Ce putea să-şi mai dorească acum?

 Când îţi impui un ideal trebuie să te gândeşti şi la consecinţe. Nu e deajuns să îţi doreşti să atingi cerul dacă nu ştii să zbori. Nu e deajuns să îţi doreşti să treci un râu dacă nu mai ai puterea să te întorci înapoi de unde ai plecat. Nu e suficient să urci un munte dacă nu eşti pregătit să îl şi cobori. 

În viaţă, când îţi asumi un ideal trebuie să te gândeşti şi la consecinţele ce vor urma din atingerea lui. 

 Poţi închide ochii şi să sufli în lumânare. Dorinţa se indeplinste de fiecare dată. Ai grijă însă ce-ţi doreşti.