Dorințe împlinite

Azi am avut o zi proastă. Dimineața a început devreme cu o cafea rece și slabă. Ineficientă pentru energia unei zile ce se anunța deja obositoare. Soluția nu părea la îndemână și ziua a continuat cu o stare de constrângere ce ducea  la un sentiment de inutilitate. Ai simțit vreodată că nu ești bun de nimic? Că orice ai face e împotrivă voințelor tale și totul îți va ieși pe dos indiferent de cât interes îți vei da? Așa am pățit eu astăzi. Și faptele aveau să-mi definească o zi total anormală.

 M-am trezit cu o poftă de lapte. Laptele e important în alimentația omului și nu ar trebui să lipsească din frigiderul niciunei familii. Cu toate astea, la noi în casă se bea rar și uneori se strică în frigider mai mult din ignoranță. Însă azi îmi doream să îl am, să îl savurez și să mă bucur de spuma fierbinte a unui pahar încălzit chiar și în cuptorul cu microunde. Mi-am propus să îmi cumpăr în drum spre servici și să îl savurez la masă de prânz. Ziua mi-a fost agitată și problemele au curs fără încetare căutând să mă stoarcă de soluții. La amiază am realizat că nu am ajuns să îmi cumpăr laptele visat, cu toate că îi simțeam gustul și suspinam de pofta nebună ce o aveam. Și munca a fost neîntreruptă apoi. Probleme nebănuite, surprize neplăcute și tot felul de nimicuri care au dus în final la concluzia că ziua mi-a fost un dezastru. În noapte târziu, când am hotărât să oprim munca pentru a o lua mâine de la capăt, am plecat spre singurul magazin pe care îl mai știam deschis, cu dorința neîmplinită și speranța arzătoare de a găsi lapte. Ca niciodată însă, magazinul era închis înainte de vreme și ultima șansă de a-mi savura paharul cu lapte se risipise în ceața rece ce se lăsa peste oraș. 

Spre casă apoi, m-am îndreptat fără vlagă, sfârșit de oboseală și lipsă de chef. Fără poftă de viață, fără speranță în suflet, doar cu ideea preconcepută, că astăzi  am fost ghinionist.

 Dă-l încolo de servici și de probleme, tot ce îmi doream era un banal pahar cu lapte...

 Ce viață ducem noi în ziua de azi dacă evităm sau uităm să ne satisfacem cele mai mici și până la urmă, primordiale pofte?

  Și acasă fiind, în întunericul obscur ce desena umbre pe masa din bucătărie, am zărit sticla. Era sticla de lapte. Fără să știe, fără să-i spun, fără să aibă habar de ziua pe care am avut-o, mama mea dragă a cumpărat astăzi lapte și mi l-a lăsat pe masă să-l văd: poate îmi trebuie, poate printre altele, am poftă să beau un pahar.

 Atunci am uitat de toate.  Nimic nu a mai contat din greutățile de peste zi. Mâine mă duc să o iau de la capăt, pentru că astăzi a fost o zi fericită. Paharul ăla de lapte, în fapt,e o simplă banalitate, însă pentru mine a reprezentat deznodământul fericit al unei zile nesatisfăcătoare.

 Universul e într-o continuă mișcare și tot ce se întâmplă în el e într-o conexiune perfectă. Nimic nu e la intmplare, chiar dacă lucrurile banale par simple coincidențe. Astfel în viață e deajuns să ceri ca să fii auzit. E deajuns să-ți dorești și dorința îți va fi împlinită. 

Nu-ți pierde speranța nicicând, întotdeauna visele îți pot deveni fericite, pentru că un lucru mic poate însemna mereu o mare realizare. În ciuda faptului că morala ar putea fi: "€œbeti lapte pentru o zi bună”, concluzia e de fapt alta, o idee pe care o repetăm în fiecare zi:  fericirea vine mereu din lucruri mărunte.