Așteptați de mult?

Tresări. Deschise ochii și lumina dimineții îl făcu să zâmbească. Își întinse tot corpul ca să se dezmorțească și sări la fereastră. Dincolo de perdeaua ce mirosea a scorțișoară simți aroma înghețată a iernii. În zare, munții înzăpeziți își netezeau crestele printre norii pufoși. Vremea părea perfectă.

 După ce își făcu toate treburile matinale, se așeză în fața oglinzii și se privi râzând în hohote. Părul alb, dar încă bogat curgea în plete peste umerii săi uriași. Barba, la fel de albă ca și părul îi părea mai lungă că deobicei. Printre amintirile sale, căută preț de câteva clipe o imagine de pe vremea când nu avea barbă iar părul îi era galben precum razele soarelui. Nimic! Nici un indiciu. Era ca și cum s-ar fi gândit la altcineva. Se privi în oglindă și încercă să se imagineze tânăr. Chiar și așa însă, se văzu tot cu părul  și barba căruntă. Râse cu poftă și apoi rosti cu voce tare, suficient cât să sperie câțiva slujitori care tocmai îi intrase în cameră:

 “Esti tânăr, moșnege! La drum cu tine! Lumea te așteaptă!”

 În curtea uriașă, zarva se potoli exact când păși afară. Toți îi dădură bună dimineața în cor și știu fără să mai întrebe, că totul e pregătit. 

 Sania era încărcată și el era singurul care lipsea. Avea emoții. Nu era nici primul și nici ultimul an când făcea asta, însă de fiecare dată când se urca în sanie mâinile îi tremurau de încantare. Salută voios și râse în stilul caracteristic, apoi porni la drum în uralele mulțimii.

 Exact la timpul potrivit.  Odată pe an oamenii îl așteaptă cu drag și nu a întârziat nicidoata. Nici nu se putea altfel. Doar el e Moș Crăciun!

 

 Vă doresc ca în cântec de colindă, Moș Crăciun să vă găsească sănătoși și plini de voie bună! Sărbători fericite!