Amprente literare

“Primăvara e cu atât mai frumoasă atunci când capătă valenţe literare. În fiecare suflet înfloresc ghioceii unui nou anotimp, iar sufletele artiştilor de pretutindeni se deschid, cu atât mai mult, în petale de vers cald şi de imagine pictată în cuvinte.”(Cristian Lisandru)

Zilele trecute am sunat pe cineva să îi cer adresa de corespondenţă. Nu reţin deobicei numere de telefon, adrese sau locaţii în detaliu. Ştiu doar să mă orientez, să mă ghidez după puncte de reper şi să găsesc destinaţia fără să cunosc neapărat numărul străzii. Aşa că am sunat pe toată lumea:

-Spune-mi, de ce îţi trebuie adresa mea?

-Vreau să îţi trimit ceva.

-Ce să îmi trimiţi?

-Dacă nu îmi spui adresa, nu ai să ştii niciodată.

-Te însori? E o invitaţie la nuntă?

-Nu ştiu! Poate. Vrei să stii, dă-mi adresa.

-Ai scris o carte! Îmi trimiţi o carte scrisă de tine?

-Poate îţi trimit o invitaţie la lansare, nu ai de unde să ştii.

Şi discuţia a continuat aşa minute în şir până când am reuşit să aflu adresa fără să fiu nevoit să îmi divulg secretul.

Îmi place să fac surprize şi ador momentele în care oamenii ajung să descopere realitatea din spatele misterului meu. E uluitor totuşi să afli ce aşteptări au oamenii de la tine în viaţa de zi cu zi. Şi? Ce era în plic până la urmă? Probabil astă vă întrebaţi cu toţii. Interlocutorii mei au avut, într-o oarecare măsură, dreptate. Cum? Nu, nu! Nu mă însor! Eram sigur că la asta s-a gândit toată lumea! În plic era o carte. Şi nu, nu  era un roman personal. Ce credeaţi?

Nu mi-e greu să scriu cuvinte. Nu mi-e greu să transform sentimente în metafore şi zâmbete în epitete. Întotdeauna mi-a fost uşor să iau pixul şi să notez ceva pe hârtie. Nu am crezut însă niciodată că dincolo de această condiţie exista altceva. Sunt oameni care m-au învăţat că se poate intotdeauna să urci şi mai sus. Cu zâmbetul pe buze şi sufletul optimist, am transformat virtualul în realitate. De astăzi sunt o “amprentă” literară printre alte amprente  întipărite deja în minunata lume a literaturii.

 Cartea mai sus amintită nu e un roman, ci o culegere de texte. Aici apar şi eu alături de alţi şase autori consacraţi. Când mă uit pe biografia lor şi văd câte volume de proză sau poezie au publicat oamenii ăştia, nu mă simt  mic, dar am cu siguranţă dorinţa de a creşte şi a realiza mai mult în acest domeniu. E un debut literar şi recunoştinţa e a mea faţă de toţi acei oameni.

Le mulţumesc că m-au adoptat lângă ei, învăţându-mă să-mi potrivesc cuvintele şi motivându-mă să fiu în fiecare zi mai bun. Vă mulţumesc şi vouă celor care îmi sunteţi mereu aproape şi mă citiţi în fiecare zi. Un respect deosebit pentru soţii Geanina şi Cristian Lisandru, oameni fără de care “Amprente literare” nu ar fi existat.

Reinventarea mea continuă în paşi mici. Asta a fost unul din ei. Următorul poate fi mai mare!

Vă doresc să aveţi în fiecare zi senin în suflet şi zâmbet nemărginit!