Pretul timpului

Intr-un colt de senin ratacit printre nori se ascunde o raza de soare. Cerul, ca o poarta deschisa spre lume, revarsa o fanta de lumina alba, blanda si tacuta. Ignorand troienele de zapada ascutite peste intregul cuprins, deschid fereastra spre lumina. Ma ridic peste geam si pret de cateva clipe, cu ochii inchisi, caut in gand fericirea.

De anotimpuri nu m-am ratacit precum acum asteptand primavara. Ca un copac ce s-a sinucis in taina toamna, astept primavara ca sa renasc. Timpul fuge de mine si eu alerg sa-l prind candva liber. Singuratatea iernii si pustiul de gheata, imi stau umbra si rad de mine. Ignor himere si neg neimpliniri. Imi tin privirea inainte cautand soarele chiar de vremea asta parca nu-i a mea. Ore si clipe ce zboara din mine nu vor sa imi fie prietene. Peste umar imi las privirea sa imi alunece in amintiri si nu mai stiu unde mi-am ratacit timpul. Azi s-a dus ca si ieri si maine e mereu mult prea aproape. Chiar daca m-am zbatut sa evit, m-am trezit iar absorbit in vartejul nisipului miscator ce se scurge nemilos in clepsidra vietii.

Se spune ca in lumea asta materiala si spirituala, totul are un pret.

Banii mi i-am cheltuit intotdeauna pe calatorii si bunuri mai mult sau mai putin practice.

Am platit intotdeauna iubirea cu sentimente, singuratatea cu ratacire, prostia cu ignoranta si dezamagirea cu lacrimi.

Am pus pret pe vorbe si de multe ori am construit fapte.

Am cheltuit bun simt si devotament si am obtinut prieteni.

Am risipit energia si am aflat dorinte.

Am pus vointa si am implinit vise. Cu visele am platit zmeul ce s-a inaltat spre senin, tinandu-mi speranta aprinsa.

Am dat din sufletul meu pentru viata.

Insa niciodata nu am gasit pretul potrivit pentru a plati timpul. Sa-l dau inapoi, sa-l opresc sau  sa-l conving sa se scurga intr-o viteza mai mica.

Am intrebat, in stanga, in dreapta, pe unul, pe altul… nimeni, nimic, nu exista idei si nici solutii. Timpul merge cum vrea el si singura consolare este ca timpul, asa cum e el, e plin de speranta.

Atata timp cat curge inseamna ca niciodata nu e prea tarziu pentru nimic.

...De la fereastra mea privesc catre lume. In jur e albul zapezii, deasupra e cerul pe care mi-l doresc mereu tot mai aproape. Timpul se scurge cu tact. Undeva aici, unind toti acesti factori, viata e mereu frumoasa.