Buna, ce faci?

In ziua de azi, timpul si soarta ma tin departe de locuri dragi si mai ales de oameni. Viata ma tine uneori prea aproape de cei care nu ar trebui sa fie langa mine si mult prea departe de altii pe care mi i-as dori sa-i am in preajma.  Comunicarea e limitata, telefonul nu e la indemana, internetul merge rar si incet. Cu toate astea, mesajele nu contenesc uneori sa vina, de la cei ce sunt conectati intr-o oarecare masura cu soarta mea.

Saptamana trecuta am primit 11 mesaje de la 11 persoane diferite. Nu stiu daca e mult sau putin, insa uneori doar un "Buna, ce faci?" e mai mult decat suficient.

Cum as putea sa raspund fara sa supar pe nimeni, fara sa povestesc nici prea mult nici prea putin, fara sa fiu prea exact in amanunte sau prea limitat?

Ideea e ca sunt bine.  Ma impart intre studii si munca si incerc sa ma strecor usor printre toate. 

Astept primavara. 

Visez! Inca mai am putere sa visez. Cred de fapt ca visul e tot ce ma tine conectat la realitate. Stiu, suna impropriu, dar asa este. Agatat de visele mele care se vor implini candva,  trec mai departe prin realitatea ce nu este intotdeauna ceea ce imi doresc sa fie.

Zambesc! Nu mai mult ca in vremurile trecute, insa nici prea putin. Zambetul e acelasi colorat pe buze si in suflet, insa privit dintr-o anumita lumina cred ca a mai pierdut putin din stralucirea de mai inainte.. o fi din cauza varstei cu toate ca eu nu am sa recunosc niciodata ca imbatranesc.

Iubesc! In continuare ma agat de iluzii si sper, chair daca impart sentimente doar catre nefiinta. Cerul senin se bucura de ele, soarele ce slipeste in fereastra, primavara ce urmeaza candva sa isi faca aparitia. Cat despre dragostea omeneasca, o tin deschisa si mereu pergatita sa zboare, insa probabil zborul e indreptat spre inaltimi mai putin tangente cu mine.

Traiesc! O experienta ce mi-am impus-o singur, descoperind zi de zi aceeasi oameni in ipostaze diferite. Odata cu ei, ma schimb si eu, inevitabil, in incercarea de a fi mai bun si mai receptiv la nevoile celorlalti.

Ignor! Defecte, deziluzii, dezamagiri si indiscretii.

Scriu! Tot ce imi trece prin minte, transform mereu imagini vii in cuvinte potrivite.

Mi-e dor! De casa, de parinti si frate, de prieteni si de viata ce-o aveam inainte.

As vrea sa fac mai multe. Sa colorez viata in culori mai vii, dar uneori am doar creioane mate, cu varfuri reci si ignorante.

Caut! Sa pacalesc timpul, negasind echivalent pentru achizitionarea lui in rate slow-motion.

As vrea sa dorm mai mult, dar in acelasi timp din orele de somn mai tai mereu cand apare o noua provocare.

Asa cum am spus, sunt bine. Ma impart iar intre mine si mine, alternand intre omul care cade in genunchi ca mai apoi sa se inalte din nou catre senin.

Va doresc, la fel de simplu, sa fiti bine!