Aproape de (Tara lui) Mos Craciun

Cu somnul nu am fost niciodata prieten. Am preferat intotdeauna sa fac altceva, orice, numai sa nu dorm. Sa nu ma intelgeti gresit. Uneori dorm, recunosc. Si dorm bine. Insa noptile albe au fost si raman deocamdata favoritele mele. Mergand pe principiul  “cere si ti se va da” sau “ai grija ce-ti doresti fiindca s-ar putea sa se intample”, am reusit sa ajung intr-un loc unde soarele a uitat sa apuna. Aici sa vezi adevaratele nopti albe! Cum sa dormi cand soarele iti zambeste in fereastra la orice ora din zi sau din noapte?

Cat despre Tara lui Mos Craciun…

Nu stiu exact unde e tara asta. Din povesti am auzit ca ar fi Nordul Finlandei. Din alte povesti am inteles ca e Laponia. Cine ar mai sta sa le mai creada pe toate? Dar pana la urma asta e farmecul povetilor nu-i asa? Locul te uimeste si te incanta, iar personajul face istorie. Desi nu am calatorit niciodata cu intentia de a-l descoperi pe Mos Craciun, nu neg ca mi-ar placea sa stau vreodata cu el la o poveste de seara.

Ma aflu pentru mai mult de o saptamana, undeva in Nordul Norvegiei, la o distanta aproximativ egala de granita Suediei si a Finlandei. E curios penrtu mine sa ma invart in jurul Finlandei dar si a Suediei si sa nu gasesc ocazia sa intru si acolo. Parca e ceva ce ma atrage si ma respinge in acelasi timp. Dar nu se stie niciodata. Poate inca nu e timpul, in caz ca va fi vreodata.

Aici insa, locuiesc intr-o casa pe malul unui fiord, avand marea la fereastra si muntele acoperis. Peisajul e feeric, albul zapezii e ca un catalizator intre albastrul apei si infinitul seninului de deasupra. Soarele, fabulos, ca un strajer atent, isi face circuitul de pe un munte pe altul, cat e ziua de lunga, ca mai apoi, in noapte, sa stea rezemat de creste intr-o odihna rosiatica ce nu stii si n-ai ghici, de e apus sau rasarit. In miez de noapte, cu lumina precum in miez de zi, stau si ascult greieri ca nu au invatat inca sa cante primavara. Tot atunci, marea susura in tarmuri aducand amintiri de la Ea si trimitand in valuri mesaje de la mine. Muntele maiestos, rasarind din mare si scaldandu-si inaltimile inghetate in  celestul senin, sopteste, ducandu-mi ecoul departe. Si vocea si gandul, si cantec si amintiri nenascute, ma pierd in orizonturi nedescoperite inca, avand sa ma duca mai aproape de cunoastere si regasire.

Aici, la capat de lume, imi adun visele si imi creez idealuri. Realitatea nu ma inspaimanta, viata e doar ceva ce merge inainte. In zbor sau inot, coborand sau urcand, dorinta e in mine. Nici macar singuratatea nu ma mai sperie azi!

In coltul asta inghetat, mi-am amintit sa cred in Mos Craciun! Dupa ce plec de aici ma duc acasa! In tara

mea! Si am sa-l am cu mine! El e povestea in care cred. E spiritul magic ce are curajul sa ma faca sa zbor. Pe Mos Craciun nu trebuie sa il chemi, te gaseste el. Nu e acolo unde il cauti, ci acolo unde vrei sa il gasesti!

Lasa-ti gandul sa fie vis si visul sa zboare spre viata. Trebuie doar sa crezi in tine si vei avea puterea sa transformi dorinta in realitate. Deziluzia se naste din teama, insa implinirea depinde mereu numai de tine!

Azi 15 mai, eu l-am redescoperit pe Mos Craciun. Tu poti sa faci asta?