Reveniri din...relaxare(!?)

Se stinge timpul in taina, se sfarseste si clipa ca soapte pierdute fara ecou; se clatina vara, primavara-i trecuta de mult - nici nu imi amintesc anul asta sa fi vazut vreo lalea. In infinitul amintirilor ce le-am tot scris lasand loc pentru cele nescrise, tes fapte si traiesc sentimente. Undeva, nu foarte departe, viitorul imi face cu ochiul zambind cu caldura.

Un an e aproape de cand am urcat sa traiesc pe un colt de munte departe de tara mea, intre oameni pe care nu-i cunosteam, nu i-am dorit si nu m-au cerut sa ma aiba. Un an s-a tot dus si eu m-am schimbat fara sa stiu daca lumea s-a schimbat odata cu mine. M-am ratacit printre nori, am trait o iarna lunga, din septembrie pana spre sfarsitul lui mai si acum ma rasfat intr-o vara cu miresme de brad verde si soare bland fara semne de zapuseala. Aici, pitit intr-un hotel singuratic, am reinvatat sa traiesc. Iar pentru ca timpul nu trece mereu ca in lumea normala, am uitat, oarecum, sa exist…

… si luni s-au dus, si saptamani, si zile, si clipa parca nu mai e la fel… dar peste mine timpul nu a mai vrut sa lase urme. Din viata ce o aveam inainte am suprimat obiceiuri normale, lasand loc unui nou tip de viata. Am invatat multe, am fost nevoit sa uit multe. Comunicarea cu exteriorul a fost modesta, semnalul la telefon aproape inexistent, cel de internet la fel. Compensarea am gasit-o in natura ce ne inconjoara, in amintiri, sperante, planuri de viitor si in relatiile cu putinii oameni care au ales benevol, ca si mine sa traiasca in acest loc. Am mai gasit aici intelegere, motivatie si o dorinta puternica de a trai viata mai frumos ca pana acum. Am uitat agitatia oraselor, am uitat de servici, de necazuri si  de  lipsa banilor. Si printre toate astea, si poate mai presus decat atat, am redescoperit sentimenul pe care-l credeam printre neguri de mult pierdut – dragostea.

 …Parca mai ieri am urcat aici prima data. Parca tot ieri m-am redescoperit coborandu-ma in nestiinta si toropindu-ma in nepasare. Si fiindca ieri s-a dus si azi e tot mai aproape, nu mult mai e pana sa plec din nou in lumea larga.

Mi-am cumparat bilete, azi, spre casa. Am sa ma intorc odata cu toamna tarzie cand nucile vor fi deja culese si strugurii gata transformati in vin. Am sa ma intorc cand frunzele isi vor schimba culoarea, cand cerul va zambi rosu-n asfintit si orasul meu de suflet isi va anima viata in freneziile studentilor ce se intorc la studii. Am sa revin pentru o vreme in tara mea draga, in casa alor mei, in preajma prietenilor ce ma asteapta. Si apoi am sa plec  iarasi, dar asta va fi intr-o alta poveste.

Acasa am sa redescoper timpul, am sa imi reamintesc de oameni, de prieteni si cunostinte. Am sa ma bucur cu cei ce ma iubesc si am sa ii fac si pe altii sa ma adore. Tot acasa, am sa reincep sa exist mai presus de mine cel ce existam odininioara.

Si tot atunci, acasa fiind, am sa va pregatesc o surpriza. E ceva frumos, un lucru pe care multi l-ati cerut si poate era cazul sa ma simt dator sa il ofer.  Si pentru ca nu pot sa va dau prea multe amanunte, chiar de sunteti liberi sa ghiciti, va ofer doar promisiunea ca totul se va intampla in curand.

Pana atunci, va las intr-o adiere cu romante de vara si un  zambet care vreau sa va fie vesnic senin.

Eu, aici, mai am putin de trait, multe de oferit si sunt plin de dor si dorinta de viata!