Pe hartie sau pe calculator, intr-un caiet sau pe bucati de
hartie cazute intamplator in mana, uneori chiar in memoria telefonului, adun
ganduri. Cuvant langa cuvant, fara forma sau cu fond, cu metafore sau simple
epitete, creez povesti, intamplari, fapte.
Sa tot fie ani de cand am inceput sa scriu. Povestea asta
v-am spus-o de multe ori. Timid, plin de teama si fara motivatie, scriam doar
ca sa-mi vars amarul in calimara, sa-mi imprastii sentimentele pe care nu le
puteam pune in evidenta, sa-mi sting dorul si sa-mi inabusesc inima in dorinta
ei de a dezvolta emotii pe care, la varsta aceea ,nu le puteam controla. In
acest fel, am creat intai versuri fara sens in rime copilaresti si povesti fara
inceput sau sfarsit nascute din deziluzii adolescentine. Apoi, fara aproape sa
imi dau seama, m-am trezit povestind fapte, intamplari, creind povesti. Apoi
scrisul nu a mai fost doar de nevoie, nu a mai fost doar un motiv de a-mi
stinge durerile ce se adunau in suflet. Am invatat sa ma bucur de viata sa rad
mai mult si sa imi colorez sufletul cu zambet. Astfel am transformat scrisul in
pasiune si pasiunea a inceput sa ma trezeasca din somn pana si noaptea in
cautarea foii albe si a stiloului ce traieste pentru a-mi desena cuvinte.
Dar povestea asta o stiti deja. Toti cei ce ma cititi, cei
ce ma veti citi sau cei care ati trecut macar odata printre gandurile mele.
Asa am ajuns sa va cunosc, intai pe tine, apoi pe tine si
tot mai am atat de multi pana sa ii cunosc pe toti. In felul asta am invatat sa
iubesc oamenii si sa ma bucur alaturi de ei de tot ce se intampla in jurul meu.
Scriind, punand pe hartie intamplari din viata am realizat ca sunt mai bogat ca
niciodata. Pentru faptul ca pot spune povestea omului de langa mine, pentru ca
omul de langa mine ma cauta sa imi afle intamplarile prin care am trecut,
pentru ca sunt un om printre oameni.
Si cand gandurile toate nu au mai fost deajuns, cand
povestile au fost poate prea multe ca sa mai stea amestecate pe biroul meu, in
mintea si in calculatorul meu, am considerat ca a venit momentul sa fac ceva
mai mult.
Asa am ajuns sa le adun pe toate impreuna, sa le dau un sens
intr-o anume cronologie si in final sa creez din toate povestile mici, o
poveste mai mare.
S-a nascut astfel Raze de senin, un volum in care sunt
cuprinse laolalta o parte din mine, o bucata din lumea mea si jumatate din
inima ce o port in piept. Curand va ajunge la voi.
Cautati printre randuri, lasati privirea sa treaca dincolo
de cuvinte si desenati-va iubirea in suflet.
Zambetul, printre raze de senin sa va adunca speranta!
Va doresc mereu voie
buna si zambet senin!
Cartea se poate comanda de aici!
Cartea se poate comanda de aici!
2 comentarii:
Un om care infrunzeste,o inima mare si albastra, o lume si ea albastra...ca viata.
Zmeie inaltate sa ai.
Elena
Iti multumesc mult de tot Elena! Zmeiele se inalta cu ganduri bune!
Trimiteți un comentariu