In anul care-a fost

Mergeam pe drum si intunericul se revarsa peste mine. Nu eram constient de lungimea soselei, asa cum nu stiam nici unde e capatul drumului pe care am ales sa ma indrept. In orizont, invalmasiti in negura, norii se repezeau peste zari, facand imposibil de realizat unde se termina cerul si incepea pamantul. Totul era doar o noapte flamanda care musca din mine proportional cu marimea pasilor mei. Ma afundam spre necunoscut.

Asa mi-am inceput anul. Precum am inceput viata cu zile intunecate si reci in calatorii tumultoase spre care ma duceau spre cunoastere.

Ianuarie m-a gasit in China, ca mai apoi pasii sa ma poarte spre Hong Kong, Singapore, Malaiezia si India. Iarna nu a existat in sensul ei adevarat pe care il cunoasteam pana acum. Am avut parte in schimb de o primavera lunga si calda, urmata de o vara mult mai fierbinte decat as fi crezut vreodata ca pot suporta. Insa caldura nu a fost neaparat lucrul cel mai greu de undurat in toate calatoriile mele. Proiectul umanitar de sase luni desfasurat in India mi-a deschis ochii spre o realitate cruda, care mi-a marcat inima si mintea pentru mult timp de acum inainte. Lucrez inca la un volum de povestiri pe care il voi lansa poate in primavera anului viitor, volum care va aduce in fata cititorilor mei viata socanta a unor oameni care se nasc avand mai putine drepturi decat vacile care pasc prin gunoaiele comunitatii in care traiesc.

Reintors acasa in toamna, m-am imbatat cu aerul irezistibil al unei nepasari crunte care apasa pe viata boema a mai multor europeni. E greu sa ma regasesc in confort si e la fel de greu sa le cer altora sa inteleaga ca “neajunsurile” de care ne plangem acasa sunt de fapt conditii de lux in comparatie cu viata multor oameni din zonele asiatice. Insa acesta nu este un subiect propus sa judece oamenii de nici una din parti, fiind doar un rezumat al intamplarilor mele, o trecere in revista, daca vreti,  a anului care tocmai se incheie.

Toamna m-a gasit in Norvegia, Italia, Franta, Spania si mai apoi Danemarca, in incercarea de a oferi oamenilor interesati de aici o anumita idee asupra nivelului de trai, a vietii sociale si a conditiilor in care se zbat, oameni la fel ca noi, care au avut poate nesansa sa se nasca in acele tari asiatice. Sigur, cum spuneam, nu e nimeni vinovat pentru soarta lor si nici nu am intentionat sa starnesc vreo revolutie prin faptele mele. Avand in permanenta suportul colegilor mei cu care am imapartasit exeprientele traiului in conditii nu tocmai prielnice, am vrut doar sa tragem un semnal de alarma asupra situatiei in care se afla lumea, la nivel general, asupra faptului ca, din nefericire, lumea se degradeaza constant si procesul pare sa fie ireversibil. Sigur, aici sunt multe de spus dar si mai multe de facut. Un concert umnitar organizat in tara, la Zalau, demonstreaza ca lumea poate fi receptiva. Viitoarele proiecte in anii care vor urma ma vor apropia mai mult de succesul realizarilor mele sau poate imi vor da macar satisfactia ca lucruile pot fi indreptate mereu in directia buna.

Pe plan personal sunt oarecum dezamagit, mai ales pentru ca, plecat fiind, nu am reusit sa public nimic, pierzand pe alocuri aproape de tot dorinta si puterea de a mai scrie. Astfel, atat blogul personal cat si publicatiile au ramas in “paragina”, cititorii mei fiind poate, pe buna dreptate, dezamagiti. Asa cum am ajuns sa promit insa, in anul viitor voi pune mai mult accent pe literatura, revenind la scrieri mai bogate si, de ce nu, avand mai mult continut de calitate. Cat despre linistea sufleteasca si planul sentimental…

… pe drumul pe care merg demult si tacut, prin pasii obositi si prin ceata, ridic de sub pleoape privirea spre cer, strigand catre nopte sa plece, sa sper! Si norii se scutura reci si posaci, si noaptea se pierde in valuri. De raze scantei si lumina in falduri, din rasarit se revarsa speranta. Merg inainte si stiu. Iubirea e in mine, rasaritul ma cheama sa vreau. Dorinta imi mareste si pasii si bataile inimii. Din capat de drum, in colt de senin, viata zambeste cu soare!

Va doresc tuturor Sarbatori fericite si un an nou plin de speranta!