Ma cam plictisesc. Uneori de moarte. Dar nu as muri nici sa
ma bati. Nici chiar de ma bati tare. Cam cum se bat tobele. Tobele au ritmul lor. Si merg bine cu chitara bas. Nu
pot sa cant, dar imi place sa ascult. E ca si cum as prefera sa tac si sa
ascult in loc sa vorbesc si sa nu ma asculte nimeni. Cand nu ma asculta nimeni
ma simt ca un radio plictisit. Stau intr-un colt si doar praful se aseaza pe
mine. Si plictiseala ma roade la colturi precum praful care imi intra in simturi.
Insa simturile mele sunt goale. Goale si risipite in nestiinta. Nestiinta e
opusul stiintei? Cine sa le mai stie pe toate…(?)
