Facultatea: 5 ani de viata rezumati in 500 de cuvinte

Te duci la inceput fericit ca ai scapat de acasa… te cazezi la o gazda sau in camin si astepti sa inceapa un nou capitol din viata ta… in primul an e fain de tot: cunosti lume noua, mai buna decat cea pe care ai lasat-o acasa, sau asta cel putin la prima impresie… nu te cunoaste nimeni, nu stie cine esti si poti sa incerci sa te impui ca si ceea ce vrei sa devii. Viata incepe sa fie frumoasa cand descoperi petrecerile nocturne, experimentezi sexul si betia, uitand pe alocuri ca esti acolo sa inveti sa devii cineva cand dai de greu in prima sesiune. Treci sesiunea cu mai multe sau mai putine emotii si viata e frumoasa din nou… deja te simti mai barbat si mai cu experienta. Anul se duce fara sa iti dai seama si te intorci acasa in vacanta. Te astepti sa fii primit ca atare, daca nu o primire de erou macar o primire in ton cu ceea ce ai devenit, insa acasa lumea e la fel, parintii sunt mandri de tine in prima zi apoi redevii ce ai fost si pana atunci: copilul lor care nu trebuie sa iasa din cuvantul impus. Prietenii de acasa te trateaza la fel si lipsa lor de respect te doare… te gandesti la ce ai lasat in orasul studentiei si ti-e dor sa te intorci… mai rau e ca in suflet iti plange iubirea pe care ai lasat-o acolo si ti-e teama ca nu o mai gasesti… vara trece greu si fara nimic notabil in viata ta… te intorci la facultate in anul doi, iti gasesti iubita la care ai visat toata vara si incepi o relatie serioasa… de acum esti cineva. Te izolezi de prietenii de pahar si incepi sa iesi mai rar. Timpul tau e doar pentru ea acum, insa nu pare sa te deranjeze pentru ca e in numele iubirii. Anul doi se duce si el si nu te mai intorci acasa. Iti gasesti un job in ture tarzii si nu mai ai timp nici de tine. Vine anul trei si te gaseste muncitor, harnic si obosit, impartit intre servici si fericire. Te duci din ce in ce mai rar la cursuri, apar conflictele cu iubita pentru ca te-ai insurat cu serviciul , iar pe prieteni i-ai uitat de mult… in anul patru deja nu mai e nici o emotie. Te muti cu ea intr-un apartament, visezi sa iti intemeiezi o familie si facultatea s-a terminat cat ai clipi din ochi. Subventiile de la scoala si parinti s-au dus, trebuie sa o intretii si pe ea ca e inca studenta si nu iti mai ajunge timpul sa faci totul… privesti cu regret inapoi si ai vrea sa se fi intamplat altfel… ea te paraseste fiindca nu mai esti cel dinainte, serviciul te plafoneaza si prietenii sunt rari…
Te trezesti deodata intr-un oras strain, in care lucrezi ca sa ai cu ce iti plati chiria si viata ta e un cosmar… ai o diploma in buzunar care iti aminteste de viata frumoasa. Atat. In rest nu poti decat sa o uiti intr-un raft in biblioteca sau... hmmm...
Atunci iti vine ideea salvatoare sa te intorci acasa… la parinti totul e bine si frumos, in orasul tau iti gasesti un job bun si viata capata din nou culoare.ai tai nu te mai chinuie ca esti baiat la locul tau acum si viata ta se desfasoara pe traseul acasa - servici - acasa. Nimic nu te poate scoate din limitele ce se definesc in fiecare zi… prieteni nu mai ai, acasa nu te mai cunoaste nimeni. Orasul studentiei e prea departe si ea e cu altul… iti reincepi viata din acelasi punct din care ai plecat acum cinci ani… numai ca acum ai facultate.
Care e avantajul? Unde-mi sunt anii aceea? Ce rost au avut?Cine mi i-a pierdut? Ea? Serviciul? Scoala? Eu?