Fotografia - amintirea vie din noi

Nu stiu exact ce cautam  astazi intr-un dulap  plin cu dosare, carti si cursuri din anii studentiei. Nu cred ca era ceva important, atata timp cat am uitat in momentul in care ochii mi-au cazut pe  teancul vechi de albume cu fotografii. Pierdute in timp, aruncate intr-un colt intunecat ale  unui dulap pe care nu prea il deschid, stateau ascunse de mine - amintiri.  Sunt ani de zile de cand  nu am mai deshis acele albume. Le-am  aranjat frumos in acel dulap si le-am parasit acolo.

Cu riscul de a deveni melancolic mi-am deschis cutia cu amintiri si mi-am insirat pe podeaua camerei sutele de fotografii. Imi amintesc  de peripetiile pe care le aveam inainte, de petreceri sau drumetii - prima optiune inainte unei astfel de intamplari era sa cumparam film pentru aparatul foto. Si  tot primul lucru pe care il faceam dupa fiecare eveniment din viata noastra, era sa ne intalnim cu totii sa scoatem filmul de la developat si sa  ne amuzam de fotografiile facute. Instantanee, cadre  din care puteau lipsi jumatate din personaje, grupuri intregi de prieteni, peisaje mirifice, ne faceau sa tresarim si sa ne bucuram de viata, pretuind bucatica aceea de hartie velina, acea fotografie care insemna conservarea amintirii din noi. 

Ce e cel mai curios este ca in acele vremuri,  incepeau sa apara primele camere foto digitale. Si cu totii ne doream cu ardoare  asa ceva. Sa imortalizezi momentul, sa il privesti pe ecran si sa  repeti fotografia daca  nu iti placea felul in care a iesit - asta era o adevarata minune pentru noi. Mi-am cumparat si eu un astfel de aparat  si apoi  inca unul si inca unul  pe masura ce tehnologia a avansat. Camerele foto cu film au fost date uitarii. Hartia fotografica a aparut doar la ocazii si mi s-a parut pe alocuri inutila. Asta explica faptul pentru care albumele mele pareau sa isi fi gasit sfarsitul in intunericul dulapului pe care nu il deschid niciodata. Am mii de fisiere foto in calculatorul personal si realizez acum ca nu reprezinta mare lucru. Amintirile adevarate stau in lucruri palpabile.


Va amintiti fotografiile dinaintea erei digitale? Le mai rasfoiti uneori? Le preferati mai mult pe cele stocate in calculator? Care din ele va  pot  starni mai multe amintiri si de ce? Sunt curios  si mi-ar face placere sa stiu care este parerea voastra.