Nu stiu exact ce cautam astazi intr-un dulap plin cu dosare, carti si cursuri din anii studentiei. Nu cred ca era ceva important, atata timp cat am uitat in momentul in care ochii mi-au cazut pe teancul vechi de albume cu fotografii. Pierdute in timp, aruncate intr-un colt intunecat ale unui dulap pe care nu prea il deschid, stateau ascunse de mine - amintiri. Sunt ani de zile de cand nu am mai deshis acele albume. Le-am aranjat frumos in acel dulap si le-am parasit acolo.
Cu riscul de a deveni melancolic mi-am deschis cutia cu amintiri si mi-am insirat pe podeaua camerei sutele de fotografii. Imi amintesc de peripetiile pe care le aveam inainte, de petreceri sau drumetii - prima optiune inainte unei astfel de intamplari era sa cumparam film pentru aparatul foto. Si tot primul lucru pe care il faceam dupa fiecare eveniment din viata noastra, era sa ne intalnim cu totii sa scoatem filmul de la developat si sa ne amuzam de fotografiile facute. Instantanee, cadre din care puteau lipsi jumatate din personaje, grupuri intregi de prieteni, peisaje mirifice, ne faceau sa tresarim si sa ne bucuram de viata, pretuind bucatica aceea de hartie velina, acea fotografie care insemna conservarea amintirii din noi.
Cu riscul de a deveni melancolic mi-am deschis cutia cu amintiri si mi-am insirat pe podeaua camerei sutele de fotografii. Imi amintesc de peripetiile pe care le aveam inainte, de petreceri sau drumetii - prima optiune inainte unei astfel de intamplari era sa cumparam film pentru aparatul foto. Si tot primul lucru pe care il faceam dupa fiecare eveniment din viata noastra, era sa ne intalnim cu totii sa scoatem filmul de la developat si sa ne amuzam de fotografiile facute. Instantanee, cadre din care puteau lipsi jumatate din personaje, grupuri intregi de prieteni, peisaje mirifice, ne faceau sa tresarim si sa ne bucuram de viata, pretuind bucatica aceea de hartie velina, acea fotografie care insemna conservarea amintirii din noi.
Ce e cel mai curios este ca in acele vremuri, incepeau sa apara primele camere foto digitale. Si cu totii ne doream cu ardoare asa ceva. Sa imortalizezi momentul, sa il privesti pe ecran si sa repeti fotografia daca nu iti placea felul in care a iesit - asta era o adevarata minune pentru noi. Mi-am cumparat si eu un astfel de aparat si apoi inca unul si inca unul pe masura ce tehnologia a avansat. Camerele foto cu film au fost date uitarii. Hartia fotografica a aparut doar la ocazii si mi s-a parut pe alocuri inutila. Asta explica faptul pentru care albumele mele pareau sa isi fi gasit sfarsitul in intunericul dulapului pe care nu il deschid niciodata. Am mii de fisiere foto in calculatorul personal si realizez acum ca nu reprezinta mare lucru. Amintirile adevarate stau in lucruri palpabile.
Va amintiti fotografiile dinaintea erei digitale? Le mai rasfoiti uneori? Le preferati mai mult pe cele stocate in calculator? Care din ele va pot starni mai multe amintiri si de ce? Sunt curios si mi-ar face placere sa stiu care este parerea voastra.
Va amintiti fotografiile dinaintea erei digitale? Le mai rasfoiti uneori? Le preferati mai mult pe cele stocate in calculator? Care din ele va pot starni mai multe amintiri si de ce? Sunt curios si mi-ar face placere sa stiu care este parerea voastra.
21 de comentarii:
Frumos! Am scris candva si eu despre acest subiect. Sincer, le prefer pe cele pe hartie. Chiar ieri am facut ordine printre "amintiri", colectia de felicitari si fotografii. Am retrait momente, am zambit, le-am pus la loc. Sunt comori alese pentru suflet!
Ganduri de bine si frumos!
multumesc Claudia. Adaug scorul de 1-0 pentru fotografiile de hartie. seara minunata.
of tudor, de cum am vazut poza cu noua ta postare la mine pe blog am stiut ca despre acele fotografii vorbesti.
am si eu momente cnd iau toate albumele foto si ma uit peste ele.si imi dau seama cat de ult am crescut si cat de putine probleme aveam pe vremea aia.
Asta am facut si eu cand am fost aacsa, am rasfoit albumele familiei:)
Alis - sunt mai mult decat amintiri atunci cand privesti fotografiile mai vechi. apar regrete dar si multe ganduri bune. multumesc.
Monica - de fiecare data cand veneam acasa scoteam fotografiile de la "naftalina". acum cand sunt acasa se pare ca uitasem de ele... multumesc mult.
"Nu te ingrijora din cauza oamenilor din trecutul tau. Exista un motiv pentru care nu au reusit in viitorul tau."
Asa ca, Tudor, fara regrete... doar amintiri, vesele sau triste. :)
ce-mi place la pozele pe calculator este ca le pot mari, si pot observa detalii... :P
imi place citatul tau. foarte potrivit. multumesc din nou, Claudia.
Amintiri.Cel mai bine se pastreaza intr-o poza.Caci gandurile pot azvarli o amintire.O pot transforma in cu totul altceva.
Pe cand simpla privire a unei fotografii vechi iti reaprinde flacara acelor amintiri ce pareau a fi uitate.O stergi de praf si zambesti amuzat,gandidu-te la clipa in care a fost tras cadrul respectiv.
Si era un citat ce zicea cam asa:"Fotografia este arta de a fura timpului o firmitura de clipa".Cat de adevarat!Cred ca este cel mai simplu si cel mai sigur mod de a calatori in...trecut!
Florentina - foarte interesante afirmatii. mi-a placut mult comentariul tau. o "firmitura" de clipa poate fi atat de importanta in viata noastra. si acel moment ramane mereu al nostru imortalizat in fotografie. multumesc mult de tot.
Amintiri:P Uneori cel mai trist lucru e sa-ti aduci aminte de vremurile bune in timp ce le traiesti pe cele rele... Si eu prefer sa am poze in albume nu doar pe calculator, stiu ca aveam si un polaroid prin clasa a 2a:)) ce mandra eram de el, cum imi scotea poza pe loc:)) Oricum, e interesant cum pozele pot imortaliza momente pe care nu le vei mai retrai niciodata:P
uite inca un lucru interesant: " pozele pot imortaliza momente pe care nu le vei mai retrai niciodata" - oricum ai face si ai repeta momentul, niciodata doua fotografii nu iti vor iesi 100% identice.
maya patricia polaroidul de care vorbesti era cred cel mai ravnit aparat foto in acea perioada. ce puteai atunci sa iti doresti mai mult decat sa ai fotografia in minutul imediat urmator. multumesc mult.
Odata deschisa cutia cu poye mie mi se intampla ceva uluitor.Trec de la o varsta la alta, traiesc pe viu amintiri de care abia daca+mi mai aduceam aminte..
O seara binecuvantata Tudore!
Mi-am dorit mereu sa am o camera foto digitala. Ei bine, acum o am.Cred ca am facut mii de poze intr-un timp foarte scurt. Poate o sa radeti de mine, dar din toate cele mii de poze, nu ma pot abtine sa nu "scot" si pe hartie macar un procent. Parca tot poza din album iti mangaie ochiul, sufletul, viata pana la urma. Sau ma insel?
le prefer pe cele pe hartie.. imi place sa stiu ca maine ma pot uita din nou la poza respectiva fara ca un virus sa imi infecteze calculatorul si sa ma trezesc cu "amintiri sterse" doar din calculator bineinteles... dar de fiecare data cand privesc pozele am asa o stare de nedescris.. dor combinat cu tristete combinat cu o lacrima, cu un zambet pe jumatate, cu regret, cu bucurie si cu alte mii de senzatii ce nu pot fi descrise in cuvinte..
Domna Elena - cutiuta aia cu poze inseamna multe pentru toata lumea. amintirile prin viata in fiecare fotografie. multumesc mult.
Nana(Codruta) nu te inseli deloc. toata lumea are aceeasi parere: fotografia pe hartie conduce detasat in dauna celei digitale. multumesc mult. Apropos... totusi e foarte dragut noul tau aparat digital:)))
memori3s - cum spunea si Claudia mai sus, nu trebuie sa avem regrete cand privim o fotografie, ci doar amintiri "vesele sau triste". cat despre virusi... hmm... cred ca fiecare din noi a pierdut macar odata, din greseala sau nu pozele de pe calculator. (ca sfat, le poti arhiva pe cele mai vechi si pastra pe adresa de mail sau in doua calculaotare diferite.) multumesc mult.
...hai ca ma facusi sa rad, dupa o zi istovitoare...o sa incerc sa iti trimit poza facuta impreuna...poate...cine stie?
pe hartie?
am sa o pun acolo unde merita sa stea: la loc de cinste, in vitrina cu amintiri. si sa speram sa mai fie si altele, nu-i asa?
Intradevar fotografiile de hartie sunt adevarate comori sufletesti !
Sindy - multumesc mult. se pare ca asta e concluzia unanima a tuturor.
Mă alătur şi eu celorlalţi care şi-au dat cu părerea şi spun că pentru mine au o valoare mai mare fotografiile de hârtie, aşa cum mai scria cineva pe aici...cele din calculator pot fi şterse "când ţi-e lumea mai dragă" şi arhivarea sau păstrarea în adresa de mail sau în calculatoare diferite e o soluţie atunci când ai aproape un calculator...dar când acest lucru, dintr-un motiv sau altul, nu e posibil e destul de dificil.
Fotografiile de hârtie le poţi purta oriunde cu tine...în schimb cele "virtuale", în lipsa unui laptop sau calculator...nu prea le mai poţi purta cu tine...aşadar un avantaj în plus pentru fotografiile de hârtie.
aaa...era să uit...am văzut aici, pe blogul tău, un îndemn aşa frumos, suna cam aşa "ia-mă cu tine pe blogul tău"...aşa că te-am luat şi eu cu mine pe blogul meu.
Mihaella - bun venit in randul celor care adora fotografia clasica, pe hartie. avantaje sunt destule, ai enumerat si tu multe din ele.
Iti multumesc mult si pentru Banner. Ai mereu un zambet de la mine.
zi minunata iti doresc!
Trimiteți un comentariu