Altfel de bogatie

Statea relaxat pe un fotoliu catifelat si confortabil. Atat  de confortabil incat ii venea sa adorma. De fapt cred ca atipise de cateva ori fara sa isi dea seama. Era de vis sau inca visa, avea probleme in a face diferenta intre vis si realitatea. Stia insa sigur ca  era pe fotoliu in camera lui preferata, implinit si cu pofta de viata. In fata, un semineu unde focul ardea vesel, raspandind de jur imprejur umbre in pas de dans. Pe fereastra, zambind de dupa draperie, ii faceau cu ochiul zeci de flori care mai de care mai colorate. Langa fereastra, un bar cu oglinzi aurite pe margini si sculptate de un artist celebru. Paharele de cristal  scanteiau in bataia focului si bauturile din sticle pareau vii. 

Facu  un semn discret catre bar si o menajera amabila  a aparut de nicaieri gata sa ii pregateasca bautura preferata. Servit ca un domn superior, savoarea licorii alcolizate ii deschise apetitul unor amintiri de demult. He he... ce de-a amintiri! Isi amesteca gandurile risipindu-si privirea in cristalul paharului dincolo de esenta lichidului aromat. Atipi iar cu amintirile in vise ce le credea de mult uitate. Visul intens il  facu sa tresara si dadu vina pe bautura. Ascuns in spatele a ceea ce era, ignora amintirea scapand paharul. Covorul gros sfida imactul si cristalul ramase intact. 

Era un persan rar, adus din pe alt continent. Caldura si catifelarea cu care ii invaluia picioarele in fiecare zi il faceau sa merite toti banii pe care ii cheltuise cu el. Nu se sfia sa arunce cu bani in  lucruri care ii erau cu adevart utile. La fel a fost si cu setul de cristal, cu biblioteca din lemn masiv cu toate volumele de carti invelite in piele, carti pe care le citise de cateva ori din scoarta in scoarta. Asa s-a intamplat de fapt cu intreaga casa. Ce multi bani investise in ea. Si-a facut toate poftele. Si-a indeplinit toate visele. Da, cu siguranta era fericit. Nici nu isi mai amintea cum de a ajuns asa de bogat. Avea atat de multi bani incat nici nu le mai tinea socoteala. Avea oameni platiti pentru asta. Oameni de baza. Un zambet  inflori in coltul gurii si ochii   se deschisera uriasi. Se simtea implinit.

Facu un semn discret si cineva aparu imediat langa el aducandu-i bastonul. Obisnuia sa rada intitulandu-si bastonul ca fiind piciorul lui de incredere. Se sprijini in el si se misca incet. Nu mai putea de mult sa mearga normal. Se opri pentru o clipa in dreptul barului si se privi in oglinzile uriase. Ochii pierduti in orbitele  unei chip ce a fost candva incantator, clipira intr-un zambet tandru de dincolo de sticla. Osos, cu pielea atarnand in riduri adanci, fara vlaga si impins de la spate de toti anii ce trecusera marsav peste el, isi pastra inca zambetul. Insa zambetul era trist. Cocosat si posac  isi continua miscarea spre patul sau urias si se intinse sa doarma.

Amintirea aceea de pe fundul paharului ii reveni si sufletul ofta in valuri.

Era fericit. Era bogat.  Ce putea sa isi doreasca mai mult.

Amintirea ii dadea tarcoale si incepea sa il chinuie in soapte de dor si romante de demult.

Toata viata a fost sarac fara curaj sa viseze la atat de multi bani.

Romantele de demult transformara soapta intr-un cantec prelung de jale si dor. Iubirea pierduta ii zvacnea in inima.

Era bogat.                                 Era singur.                        Era confuz.

Avea bani.                                 Sufletul era gol.                 Nelinistea il macina.

O lacrima izvora intr-un ochi plina de fericire. A doua lacrima in celalalt ochi se transforma in rauri e deznadejde.

Adormi cu buzunarele pline si sufletul gol, intrebandu-se  daca sarac ar fi fost mai bogat langa ea.

Bogatia poate aparea uneori cand nu te astepti. Cand esti prea tanar sau cand esti prea batran. Intrebarile raman insa aceleasi: Banii aduc fericirea? Balanta mea e corecta? Poti renunta la iubire pentru bani sau invers? Poti sa traiesti in fiecare zi ca bogat material si cu inima saraca? Astept parerile voastre.

Zile frumoase si suflet curat!