Îmi iubesc perna

Dorm. Simt că dorm. Pleoapele îmi sunt grele şi îmi alunecă uşor peste ochii încercănaţi. Respir sacadat şi gândurile îmi zboară spre cerul îngheţat. Nu e noapte. E o zi întunecată. E doar o zi obişnuită în mijlocul săptămânii. Şi nu dorm. Sunt la servici.

Sătul de decembrie. Sătul de  gerul ce-mi muşcă din obraji şi din mâinile ce s-au lipit pe lopată. Lopata cu care arunc zăpada. A căzut de pe acoperişul vecinilor în faţa intrării noastre. Colegii mei sunt obosiţi. Nu le-am mai spus nimic. Mi-am luat eu angajamentul să curăţ aleea, fără să fie neapărat treaba mea.  E dimineaţa. Ziua a început de mult pentru noi şi oboseala deja ne macină din interior.

Sătul de decembrie - de luna în care îţi măreşti de bună voie programul de lucru pentru a face faţă avalanşei de clienţi care  întârzie să apară; de luna în care vii sâmbăta şi duminica la servici fără să fii plătit pentru că ai interesul să-ţi atingi obiectivul impus; de luna pe care  o aştepţi să treacă.

Mă uit către colegi printre florile de gheaţa de pe geam. Îngânduraţi, cu probleme acasă, soţi, soţii şi copii ce îi aşteaptă să vină  seara cu ceva bun sau măcar să vină. Şi seara se transformă în noapte. Copiii dorm de mult când ei se-ntorc şi  încă adânc atunci când pleacă înapoi spre munca. E frumos decembrie. Doar când ai timp să îl priveşti cum ninge de la gura sobei înconjurat de cei dragi.

Arunc zăpada departe. Îmi imaginez că pentru fiecare centimetru în plus pe care îl eliberez, decembrie va trece cu un minut mai repede. Să ia cu el orele de munca suplimentară şi să lase orele de somn.  Luna asta port masca omului harnic, iar dincolo de mască dorm. Omul care munceşte  e de fapt un somnoros. Omul care dă la lopată doarme în picioare. Rămâne între noi. Nu pot să le spun colegilor mei că dorm la servici. Ei nu pot întelege că poţi să dormi când munceşti. S-ar simţi dezavantajaţi. Discreditaţi. Defavorizaţi.  Şi eu ar trebui să îmi asum o vina inutilă.  M-aş inculpa singur de ceva ce îmi face bine. 

Gândul la somn şi somnul în gând fac  ziua să treacă mai repede. Şi munca e parcă mai uşoara. Decembrie la servici e un vis urât. Un vis care trece în zori de sărbătoare. După Crăciun am să mă trezesc. Să petrec. Să fiu fericit şi apoi să dorm. Îmi iubesc perna. 

Dedicat  forţei de munca care îşi neglijează familia în scopul de a o întreţine, fără a avea puterea de a face totul în acest sens.