Clipa de amor II

Textul ce urmează este continuarea Clipei de amor şi ar putea fi catalogat ca fiind din categoria textelor ce merită un pătrăţel roşu. Nu există obligativitatea de a da clik pe continuare dacă consideraţi că aţi putea fi lezaţi ȋn vreun fel de aceast articol. Mulţumesc pentru ȋnţelegere.

...clipa ȋnghetă și buzele lor se uniră. Simți gustul și își dori mai mult. Pentru o clipă tandru, sărutul se transformă în disperare. Își dorea să-l muște, să se agațe de buzele lui, să nu rateze nici o senzație. Oare Flavius ieșise deja din țara? Închise ochii și trăi momentul. Costin o domină și ea își dorea mai mult. Întreg corpul îi vibra de dorință și el simți asta. O mână îi alunecă pe picior, ca un reflex involuntar și dispăru într-o mișcare tandră mai sus pe coapsă, sub rochia simplă. Geo tresări când mâna străinului atinse dunga albă  a bichinilor. Se umezi și dorință de a-l simți în ea deveni iminentă. De ce Flavius uitase să-i ofere astfel de senzații? Într-un moment de respiro deschise ochii și în fața sa stătea Costin. Nu avea ochii la fel de mari ca ai lui Flavius. Nci zâmbetul parcă nu-i mai părea reușit. Costin era un străin. Și buzele se avântară din nou într-un sărut absurd pe care refuza să îl înțeleagă. Se bucură de limba lui cu gust de bere, lăsând-l pe el să se joace pe linia chiloțeilor ei de mătase. Părea o veșnicie de când nu mai trăise o astfel de senzație. Acum Geo se pregătea să domine; se urcă în brațele lui pe o parte, acoperindu-i fața cu mâinile și punând stăpânire pe întreaga sa gură. Costin o sprijinea cu mâna stângă de spate, atingându-i ușor unul din sâni, iar dreapta și-o pierdu între picioarele ei. Fata gemu și el înțelese asta ca un impuls. Își stecura două degete pe sub chiloței și o pătrunse descatușat. Masa vibră și Geo sări speriată în picioare. Nu…, nu din cauza lui. Acum își dorea să-l simtă înăuntru nu numai cu două degete. Sună telefonul. Și știa că trebuie să răspundă. 

 - Bună, iubito. Sunt la graniță. Vroiam să te aud înainte de a ieși din țară. 

 Vocea lui Flavius era drăgăstoasă și plină de dor. 

 - Ahh, iubitule…de ce nu ești aici…?! Cuvintele sale  sunară pline de extaz și dorință. Geo tresări și realiză imediat ce a făcut. 

 - Ce faci? Unde ești? Ce e cu vocea ta?

 Privi în jur speriată. La bar, chelnerul îi rânji hidos și îi făcu din mână. Până acum se bucurase de un spectacol pe cinste. 

 Costin stătea pasiv și savura din berea ce se încălzise pe masă. Aștepta răbdător, aparent neinteresat de discuția telefonică.

 - Sunt la bar… simțeam nevoia să ies... Tuși de câteva ori să-și dreagă vocea, însă un nod i se oprise în gât de emoție.

 - Ce-i cu tine, Geo? Ești ok?

 - Sunt bine. Mă duc imediat acasă. Mi-e dor de tine și te vreau cât mai repede înapoi.

 - Mă întorc curând. Te sărut. Ai grijă de tine, iubita.

 - Aa…și eu…sigur. Pa, paa…!

 Închise telefonul fără să îi dea șansa lui Flavius să mai răspundă. Îl privi pe bărbatul de la masă și dorința îi îngheță între buze. Vru să spună ceva însă nu mai avea nici un rost. Trebuia să scape de acolo.

 - Trebuie să plec, și Costin ridică din umeri părând să nu înțeleagă. 

 - Pa..!

 Fugi apoi spre casă și pașii își pierdură ecoul în noapte. Oare Flavius a simțit ce se întâmplă cu ea?

(Continuarea aici)