Zilele trecute am fost la Cluj. Am plecat cu un microbuz de călători, mult mai plin decât ar fi trebuit să fie legal și am mers înghesuit timp de șapte ore. În ciuda acestui fapt, mi s-a întâmplat un lucru deosebit. Pe drum m-am îndrăgostit!
Ziua a început odată cu răsăritul și autogara era deja plina de călători. Ajutat de rezervarea făcută cu două zile înainte, am reușit să ocup un loc la geam spre mijlocul microbuzului care avea să mă ducă la destinație. Mi-am pus căștile cu muzică în urechi pentru a încerca să ignor zgomotele făcute de viitorii mei colegi de călătorie și mi-am propus să dorm. Lângă mine s-a așezat o domnișoară drăguță, iar în lateral pe scaunul următor o altă domnișoară. Cele două păreau prietene și cred că erau ușor dezamăgite că nu au reușit să își găsească loc pe scaune vecine. M-am uitat un timp insistent la ele, așteptând să îmi propună să fac schimb de locuri, însă fetele mi-au evitat privirea. Nu avea nici un sens să insint pe un lucru pe care nu îl doream, dar l-aș fi foacut din politețe, așa că m-am afundat în scaunul meu și m-am gândit că o să mă uit pe geam pe tot parcursul călătoriei. Și nu aveam să regret, pentru că afară peisajele ce alergau prin fața ochilor păreau desprinse din mână unor pictori iscusiți. Munții și-au întins crestele peste orizonturi, împăduriți de copaci cu frunze uscate. Galbeni sau bruni, verde șters sau roșu aprins, coroanele lor își revărsau bogăția într-o ninsoare multicoloră. Deasupra, norii pluteau odată cu noi în ritm de toamnă.
Aș fi nedrept să spun că drumul de la Piatra Neamț la Cluj este printre cele mai frumoase din țară, pentru că indiferent ce drum alegi în perioada asta, ți se va părea mirific. Fascinat de culorile anotimpului ce ne-a alungat vara, le ignoram complet pe cele două domnișoare din dreapta mea. Le mai auzeam uneori chicotind în pauza de liniște dintre melodiile ce răsunau în căștile mele.
Ochii imi erau pe geam și dincolo de ei sufletul plutea într-o atmosferă feerică.
Peisaje de basm, desenate numai de natură, făceau că nimic altceva să nu mai conteze în jur. Într-un târziu, cu inima și gândurile alergând în urma microbuzului, am realizat că fetele nu mai erau lângă mine. Era însă prea târziu pentru ele, eu eram deja îndrăgostit de toamnă!
18 comentarii:
:)) Off.. mai Tudor. Dumnezeu da, dar nu baga si in traista. :)
O toamna magica iti doresc, cu bucurii, sanatate, zambete, impliniri. :)
Ganduri senine si imbratisari calduroase. :)
Claudia - dragostea e pretutindeni pana la urma:) Multumesc frumos!
Ca o completare, cand m-am intors acasa, peisajul de toamna era inlocuit cu unul de iarna timpurie - crestele muntilor acoperite cu zapada, zapada pe stanci, zapada si pe frunzele colorate ce au ingetat uitand sa mai cada. Tara asta e frumoasa in orice anotimp.
Wow, eram indragostit si eu de toamna, dar tot si de fetele! :D
Multa sanatate iti doresc!
Chu Nam Cuong - salutari! Si de toamna si de fete:)) Multumesc mult. Toate bune!
foarte draguta povestioara ta!
o toamna frumoasa sa ai! :)
Salutari, Diverse;) Asemenea. Multumesc frumos.
Eu tanjesc dupa caldura verii care a plecat....dar ma consoleaza culorile toamnei.....frumoase poze :)
Multumesc, Tatiana. Culorile ma consoleaza si pe mine, au un farmec aparte.
Super :)
Multumesc mult, Alina!
Si eu care ma gandeam ca te indragostisei de una din fete ;))
totdeauna mi-a plăcut scrisul tău. seamănă cu toamna. :)
C.L.M. - se pare ca nu au avut noroc fetele, ci doar toamna... Poate candva o sa apara s fata potrivita:). Multumesc mult.
Psi - cu toamna nu l-a asemuit nimeni, insa cred ca e de bine din moment ce eu sunt indragostit de ea. Multumesc mult.
Ai vrut sa ne pacalesti putin, Tudor, dandu-ne o pista falsa la inceput. ;)
Mi-a placut.
Feeria culorilor toamnei sa te transforme intr-un vesnic indragostit! :D
Gabriela Elena - ma bucur sa te regasesc. Iti multumesc mult. Zambet senin!
ce-mi mai plac si mie drumurile catre Cluj ....
Ganguritu - inseamna ca ma intelegi perfect:) Multumesc mult!
Trimiteți un comentariu