Verde nou

După cum ați văzut deja, am împodobit blogul cu doi brăduți în antet. Anul asta nu am adăugat fulgii de nea din considerente tehnice. Am să compensez însă cu fotografii atunci când va ninge peste oraș și în împrejurimi. Momentan iarna pare a fi primăvăratică, astfel că  am combinat în povestioara de mai jos, așteptată sărbătoare a Nașterii Domnului cu anotimpul revenirii naturii la viață. 

 La început pe când culorile nu erau inventate încă, pământul stătea singur într-o nebuloasă neagră. Rotund și posac își plângea zilele în tunete și fulgere albe, zâmbind sinistru  în ploi reci și bulbucate. Totul era cenușiu și lumea arăta că o stâncă infinită sub un cer neconturat. Aflat în impas, Dumnezeu a cerut ajutorul îngerilor. I-a adunat pe toți la sezătoare și le-a cerut sfatul.

 Primul înger a zis că pământul ar trebui menținut în starea actuală pentru a-i putea trimite acolo pe îngerii decăzuți drept pedeapsă. Un al doilea înger susținea că pământul e absolut inutil și creația Lui a fost în zadar.  Un al treilea înger a cerut ambițios distrugerea acestei aberații numind-o  o prelungire a Iadului. Și părerile negative au continuat să abunde. Nimeni nu părea încântat de planeta mare și rotundă ce părea să se piardă în spațiul infinit înainte de a avea șansa să se nască cu adevărat. 

  Sub ploaia de nori cenușii, soarta părea pecetluită. Pământul fusese creat degeaba și trebuia distrus fără să între în istorie. Nu merita nici o strădanie din partea nimănui. Și când decizia era aproape gata să fie luată, ceva mirific s-a întâmplat. Din stânca stearpă și bătută de ploi  a răsărit un fir de iarbă. Firav și timid, a ieșit din crăpăturile pietrelor și a prins a se înalta către cer. Din Împărăția Cerurilor, toți îngerii îl priveau înmărmuriți. Pe pământ înmugurea O nouă Grădină a Raiului.                                             

 Astfel, prima culoare a lumii a fost verdele crud. Un verde care a dat startul primăverii. Peste tot în jur, au început să răsară plante mici și la început sfioase. Speriați de nouă înfățișare a pământului, norii s-au împrăștiat care-n-cotro. 

După verde crud a apărut albastru-senin. Și planeta prindea viață. Îngerii s-au minunat și au prea slăvit o mare minune a Domnului.

 Vă doresc că în această luna, să aveți curajul să  “saditi” fapte care să se transforme în rod cu efecte prielnice pentru toți prietenii și cunoscuții voștri. Măcar în decembrie, la final de an, să ne impunem să fim mai buni pentru un nou început plin de succes.