Dincolo de lacrimi

Cerul e de plumb, cum doar  înşuşi Bacovia ar fi putut să-l zămislească prin cuvintele sale. Dincolo de nori se clatină vântul, încercând să mă atragă într-o furtună de neînteles. Mă împiedic tăcut de vise deşarte, eşuând în a mă agăţa în a lor  măreţie. Mă pierd, mă risipesc în nouri ce nu vor să îmi plece  şi parcă n-am văzut senin de-un secol. Mă închid în mine şi respir în suspine nuanţate cu lacrimi. Azi am făcut o fată să plângă...

Peste zi, parcul era un loc de joacă pentru copii, dar noaptea copilul din mine îşi blestema  maturitatea. Dintre crengile copacilor uzi, becul difuz şi cuvintele mele transformau copilăria într-un teatru de luptă cu sentimente neînţelese. Într-un leagăn purtat de vânt, te cuprind şi te-alint ca pentru prima dată. Respiraţia se termină într-un oftat prelung, iar zâmbetul pare că a încetat să mai existe. Îmbrăţişarea şi un ultim sărut au durat doar o clipă, suficient de mult să conteze o eternitate. Paşii mei se pierd în ecoul nopţii, în urechi îmi răsună bun rămas. Dincolo de leagănul în care stai, se mai zbat în bătaia vântului, clipe ce nu au avut încă şansa să fie trăite. Precum paşii mei care se îndepărtează, acele clipe se pierd tăcut în noapte.

Dincolo de clipe au rămas lacrimi.

 Ca iarna-s de reci. Reci şi sărate. Şi curg ca şi ploaia din cerul morbid. Sunt îngheţate precum fulgii de nea, care vor să îmi răpească căldura din inimă. Ca iarna ce nu vreau să îmi vină... Căldura mea e dragostea. Şi lacrimi albe îmi răscolesc obrazul, căutând să-mi îngheţe privirea. Azi te-am făcut să plângi şi nu ştiu dacă lacrima mea e pentru tine sau e lacrima ta, ce mi-a rămas peste pleoape.

M-au părăsit şi gânduri şi-amintiri, s-au dus cu toate. Am rămas gol precum timpul meu care nu a venit încă. Eu nu ştiam că nu sunt  pregătit. Azi am făcut o fată să plângă şi dincolo de lacrima ei, am amuţit. Rămâne visul care a fost, să mi-l clădesc cândva, din nou, speranţă. Dar pân’ la vis e doar durere. 

Articolul a fost publicat in volumul VIII al antologiilor Amprente literare, Bucuresti decembrie 2012