Cititorilor mei

Uneori timpul mă pune la încercare şi se joacă cu mine în ideea de a mă face să îmi depăşesc limitele impuse, limite pe care le credeam stabile de multă vreme şi imposibil de depăşit. Astfel, îmi remodelez munca şi faptele, alergând între ore şi minute, încercând, pe cât posibil, să nu rătăcesc nici o secundă în negura irecuperabilă a trecutului.

Însă, de cele mai multe ori, cugetarile mi se risipesc fără noimă, într-o cerere tacită de a fi aşternute pe hârtie şi mor cu speranţa şi disperarea că timpul e prea scurt pentru a ţine pasul cu dorinţele mele. Iar atunci când realizez asta, navigând de la o clipă la alta, mă retrag în faţa foilor albe căutând să le umplu cu gânduri, pentru a înceta să îmi distrug deliberat ideile creatoare de poveşti şi de vise.

De aceea tot ce scriu aici a devenit important pentru mine. Toate poeziile, întâmplările şi faptele de viaţă pe care le înşir într-o colecţie de cuvinte alese, sunt parte din mine. Şi am ales să le împărtăşesc pe toate cu voi, cei care mă citiţi.

Mai ales acum, când sunt departe de casă şi visele îmi desenează contururi noi într-un alt univers al viitorului meu, speranţele mele se îndreaptă spre oamenii care nu au încetat niciodată să mă susţina. Fără aceşti oameni, m-aş pierde în infinitatea gândurilor, ca un singuratic neînţeles şi neapreciat de nimeni, orbecăind rătăcit în necunoscut.

Pentru că sunteţi aici, pentru că intraţi zilnic să mă citiţi, să mă salutaţi; pentru a mă susţine sau chiar critica, fără să cereţi nimic înapoi, vă mulţumesc.

În faţa voastră, cititorilor mei, mă înclin cu respect şi vă ofer mereu acelaşi zâmbet uriaş care să vă umple sufletul de bucurie! Zâmbetul meu porneşte din inimile voastre.

Fie ca fericirea să vă devină obişnuinţă!