Îţi aminteşti? Am lăsat-o la tine. Poate fără să vreau, fără să ştii, făra să simt că-i departe.
Mai ştii cum era? Mai ţii minte unde ai ascuns-o? Acum ai
nevoie de ea. Du-te şi o caută.
Nu mă întreba unde. Eu doar ţi-am oferit-o. Caută bine!
Poate ai uitat-o afară, pe leaganul din faţa casei. Poate pe
banca pe care stateam în parcul bătrân. Poate ai rătăcit-o în fuga spre gară când
m-ai condus spre Departe.
Sau poate e în camera ta.
Nu-i pe birou. Nu e ascunsă nici în sertare.
Să fie oare in dulap? Sau după rafturi de cărţi, prăfuită?
Chiar nu ştii unde e?
Sub pat? În aşternut? Poate sub pernă pulsând în visele
tale?
Nu e sub covor. M-ar fi durut de fiecare dată când ai fi călcat
peste.
Nu e nici măcar în balcon lânga floarea ce ne-a zâmbit mereu
dimineaţa în dragostea noastră senină.
Tu crezi că ai pierdut-o?
Nu te opri! Nu-ţi fie teamă! Aminteşte-ţi acum şi zâmbeşte.
Deschide ochii şi simte. Lasă-ţi gândurile să zboare la mine şi cheamă-mă cum
mă chemai altădată.
Acum ştii unde ai ascuns-o. Nu ai pierdut-o nicicând.
Acum ştii unde ai ascuns-o. Nu ai pierdut-o nicicând.
Inima mea a fost mereu acolo unde trebuia să fie: lângă
inima ta.
Să nu mai uiţi niciodată!
Pentru că doua inimi ce bat în acelaşi piept fac viaţa de
două ori mai frumoasă!
8 comentarii:
Frumos,ca intotdeauna :)
mioara.marin: o picatura de frumos in acesta lume nebuna
ultima fraza e atat de cald-frumoasa...
doar norocosii stiu cum e...
Te felicit ca ai puterea sa scrii asa de frumos!Iti doresc mult succes pe mai "Departe" ... :)
Silving - multumesc mult:)
Doamna Mioara Marin - mii de multumiri.
Pandhora - a avea inima in locul potrivit cred ca tine si de noroc, intr-adevara. Multumesc mult!
Alex - "Departe" asta poate fi uneori de negasit si alte ori atat de aproape. MUltumesc frumos!
Trimiteți un comentariu