Nu e razboi să mă omoare pe mine! Să fie pace!

Folosindu-mă de un articol mai vechi, am reuşit astăzi să pun cap la cap informaţii şi fotografii, concretizând câteva săptămâni de muncă într-o pagină de cuvinte şi imagini ce descrie acţiunile noastre stradale din oraşul Lillehammer din Norvegia, cu ocazia Zilei Mondiale a Păcii.

În jurul meu e fum şi ţipete se aud din toate zările. Orizontul cu  străfulgerări  sporadice de la detonari mai mult sau mai puţin întâmplătoare, îmi luminează faţa precum bliţul la fotografii. Prin mine parcă trec fără grabă oameni sau ce a mai rămas din ei - suflete cu resturi de trup şi gânduri răvăşite. Războiul i-a atins pe toţi şi nu a iertat pe nimeni. Clădiri dărăpănate stau să cadă peste cele căzute deja, copaci smulşi din rădăcini în locuri ce cândva erau parcuri cu verdeaţă - nimic nu îşi mai are rostul firesc. Copiii privesc înaltul cerului fumuriu de sub cartonul pe care l-au tras peste corp drept pătură, visând la o stea. Paturi nu mai există de mult. Acoperişurile au ars şi ele. Colţul de pâine este azi masă îmbelşugată pentru toţi. Aici nu există diferenţe. Focul şi ceaţa mistuie lumea şi durerea se răsfrânge  tremurând printre dinţi. Frica şuieră pe la colţuri sub formă de  zarvă şi alice.

 Mie nu îmi este frică! E simplu să mori şi să te eliberezi de toate. Durerea gloanţelor şi a schijelor te pot lasă mut sau orb, însă nu te omoară întotdeauna. Cel care scuipă foc acum te ţine în viaţă ca să plăteşti din păcatele celor pe care nu îi cunoşti dar care te-au adus în starea în care te afli.

Eu nu mor! Stau aici lângă lumea tristă care s-a obişnuit cu soarta. Eu nu plâng, doar vorbesc către voi că sa nu uitaţi că mulţi dintre noi suntem norocoşi de viaţa pe care o avem şi totuşi nu suntem mulţumiţi de ea.

Războiul omoara tot, dar nu dărâmă suflete!

Dincolo de deznădejde şi fum, eu zbor către pace. Sunt un porumbel alb ce uneşte sufletele într-o lume plină de speranţă!

Pe 22 septembrie am format cu toţii acel porumbel al păcii. Parte din aripi, din corp sau inimă, cu toţii ne-am deschis sufletul lăsând pe toţi să cunoască adevărată semnificaţie a acestei zile. Ziua Păcii e mai mult decât o sărbătoare, e un simbol, un punct de reper pentru ca oamenii să nu uite să trăiască pe pământ în armonie şi bună înţelegere.

Am ales un oraş şi am transformat străzile în drumuri către cer. Am zburat împreună fericiţi, impărţind tuturor zâmbete din porumbelul alb, uriaş.

Oamenii ne-au urmat îndeaproape, ne-au felicitat şi au înţeles mesajul pe care am vrut să-l transmitem:

“Remember you humanity and forget the rest!”

Articolul va apărea în Newsletter-ul oficial al DRH Norway pe data de 08.10.2012 şi a fost deja publicat şi pe site-ul oficial al organizaţiei; de asemenea, varianta în limba engleză o găsiţi si aici.

Nu am uitat de fotografii. Le puteti urmări pe toate aici: