Să nu te-ncrezi...

Anul începe în forță cu decizii forțate şi concepții impuse. Trecând peste ele şi ignorând toate neplăcerile, mă refugiez în cuvinte. Cândva am renunțat să mai scriu poezii pentru că mi se păreau triste. Astăzi am înțeles că pot să îmi vărs tristețea în versuri care nu au nici o legătura actuală cu realitatea, iar în viața de zi cu zi să merg mai departe zâmbind, aşa cum făcem inainte, aşa cum fac mereu.

Chiar de visezi că eşti un nor,

Să nu te-ncrezi în nemurire.

De fapt eşti om, eşti trecător

Şi urma ta e amintire.

Şi de visezi că eşti iubit,

Să nu te-ncrezi, c-o să te doară.

Ai să te pierzi în infinit,

Precum poetu-n călimară.

Concluzia e întotdeauna la fel. Mă definesc, acelaşi eu, reînviind himere din trecut cu scopul de a-nebuni tristețea.

Vă doresc vise colorate si realități obiective!