Adânc de dor și de departe

Cât de adânc să cobori în zbor printre ape, ca mai apoi să te ridici din nou printre nori?

Cât de departe poți să vezi, căutând zarea, să-ți atingi orizontul tangențial cu inimă plânsă de dor?

Cât de sus să-te nalți ca să-ți îngheți două lacrimi, ca mai apoi să te lași pradă uitării?

Și nici măcar nu trebuie să uiți…

Rataciri nedefinite

Timpul s-a scurs,

   Lumanarea s-a stins,

Din infinit nimic nu a mai ramas,

 Poate doar amintirea mea….

Din aparentele sfarsitului

...Si fiindca tot mi-am amintit de poezie, continui astazi printre versuri si rime.

Petale de dor

Si fiindca timpu-mi joaca feste si azi ma simt pierdut in stele, vise si nesansa, imi amintesc de versuri de demult zambind la raza mea maiastra. Si raza mea e plina de speranta...

De nu te am...

Tin ochii inchisi. Au trecut ani peste mine lasandu-ma timid in tineretea ce se scurge fara jena. Am refuzat iubiri descatusand dorinta. Am negat ca am suflet, reinventand pasiunea si am devorat viata traind asa acum am crezut de cuvinta. Iubirea neimpartasita mi-am adunat-o in inima. Strat peste strat, fara sa stiu, pana cand inima a devenit neincapatoare. Si eu am continuat sa adun sentimente fara sa tin cont ca nu mai am unde sa le ascund pana cand intregul corp a inceput sa tipe si sa se revolte. E atat de multa dragoste in mine…

…si nimeni imprejur ca sa se-nfrupte!

Fii cerul meu senin

Mă lipesc de fereastră şi îmi pierd privirile în depărtări. Orizontul e alb, fereastra e veche. Afară ninge mult, agitat şi rece. Privirea mi-e de gheată şi inima tinde să devină la fel. Ȋmi iau gândurile şi le las să răzbată dincolo de geamul cu iarnă.

Miercurea fără cuvinte - Pe inserat

Precum se-agită marea-n valuri de nisip, norii pe cer se zbat în vânt pierzând cărarea, şi-n umbra marelui apus se plimbă în culori de foc ce ieri au fost şi astăzi parcă nu-s. Ȋn iarna ce mă-ngroapă-n munții albi, tot mai pustii, mai rătăcesc pribeag... şi tu te pierzi si tu nu-mi vii...

Din adolescenţă

Şi dacă tot am început anul într-o perspectivă poetică, se pare că am să păstrez pentru un moment linia versificată, amintindu-mi astăzi de o poezie pe care am scris-o la finalul anilor 90. Nu ştiu prin ce minune am regăsit-o, însă mă bucur că încă există. 

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele se nasc în gând şi înfloresc în amintiri de sentimente. Iubirea stă ascunsă între metafore. Mai pun o virgulă în rândul meu şi merg mai departe. La un moment dat, dincolo de punctele de suspensie va răsări un semn de exclamare.

În căutarea…

Cu ochii larg deschişi stau astăzi să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ȋmi ofer inima să se umple de iubire, îmi las sufletul să zboare, încărcat cu ideea că viața este frumoasă. Liniii neregulate se joacă în orizont, împungând vârfuri  de cer cu creste de zăpadă.  Natura delicată şi blândă până acum, prindea forme neaşteptate.

O voce ce părea vis, şopti delicat în cuvinte suave. Am ştiut că e ea ce va fi, vorbind cu mine ce sunt.

Ratacind fara cuvinte

Sa le fi pierdut oare pe toate? Sa fi uitat unde le-am pus? Sau doar s-au ascuns de mine si nu vor sa mai iasa? Sa caut un vinovat sau sa incerc sa redescopar? Unde? Unde s-au ascuns? Cum oare le-am lasat sa se indeparteze de mine?

Miercurea fără cuvinte - sa o caut deja?

In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.

Să nu te-ncrezi...

Anul începe în forță cu decizii forțate şi concepții impuse. Trecând peste ele şi ignorând toate neplăcerile, mă refugiez în cuvinte. Cândva am renunțat să mai scriu poezii pentru că mi se păreau triste. Astăzi am înțeles că pot să îmi vărs tristețea în versuri care nu au nici o legătura actuală cu realitatea, iar în viața de zi cu zi să merg mai departe zâmbind, aşa cum făcem inainte, aşa cum fac mereu.

...de poveste

Şi dacă râuri de cuvinte curg nestingherite printre pagini de carte, atunci, alături de gânduri şi clipe, se vor transforma cu toate în sentimente ce vibrează necontenit în sufletul fiecărui cititor. Astăzi, un nou volum al Antolgiilor Amprente literare a prins miros de cerneala proaspată ieşită de sub tipar.

Pregătiţi de sărbători?

Ajungeam acasă grăbit şi mă duceam direct ȋn camera mea. Mă schimbam de haine şi până seara lăsam emoţia să pună stăpânire pe mine. Ȋmi ştergeam apoi ghetuţele, le aranjam frumos, uneori făceam şi câte o fundă uriaşa la sireturi. Stăteam la pândă o vreme şi adormeam ȋntr-un târziu cu visele pline de poveşti de sărbători de iarnă.

Miercurea fără cuvinte – Aminteşte-ţi raza de… vară

Aminteşte-ţi de răsărit şi de mare, aminteşte-ţi pescărusul cu aripi de soare. Aminteşte-ţi raza ce s-a-nalţat  peste infinitul senin, aminteşte-ţi de noi  şi de cerul sublim.  Să ne amintim ȋmpreună de vară!

Departe de... dor

Afară zăpada se aşterne în fulgi mici şi deşi. E trecut de ora două după-amaiaza, dar cerul e întunecat şi îmi dă impresia că noaptea e aproape. În piept mă încearcă o durere ciudată şi simt că picioarele ce-mi tremura urmează să-mi cedeze din clipă în clipă. Mintea o ia razna, corpul la fel. Sunt în punctul în care urmează sa disper. Alerg spre camera mea şi nimic in jurul meu nu mai contează.

Găseşte-mă iar

Îţi aminteşti? Am lăsat-o la tine. Poate fără să vreau, fără să ştii, făra să simt că-i departe.

Mai ştii cum era? Mai ţii minte unde ai ascuns-o? Acum ai nevoie de ea. Du-te şi o caută.

Nu mă întreba unde. Eu doar ţi-am oferit-o. Caută bine!

Dialoguri drăgăstoase

Căutând printr-o agendă veche idei pierdute în negura anilor am găsit o scrisoare către iubita mea din acea perioadă. Scrisul mărunt pare că tremură şi azi de emoţia iubirii ce o aveam în acele vremuri. Fiecare litera are în ea culoarea dragostei, fiecare cuvânt vibrează sub ecoul vocii de îndrăgostit. Iată aşadar iluzia unei iubiri transpusă pe hârtia unui caiet cu pătrăţele: