Ce mai fac eu? Cred in mine!

Poti sa crezi in viitor? Poti sa crezi ca soarta ti-e scrisa spre o anume directie? Ai sentimentul ca totul, indiferent de ce ai face se duce spre ceea ce iti este scris? Poate e adevarat. Poate tot jocul vietii e doar o piesa de teatru, care se termina cu acelasi deznodamant indiferent daca joci bine sau prost in fata audientei.

Nu am sa fac o pledoarie asupra viitorului si nici nu am sa ma concentrez pe teatrul ce-l jucam in fiecare zi pentru a ne deseana pentru altii viata in culori mai mult sau mai putin fanteziste.

Stiu doar ca nu mi-am facut niciodata planuri pentru viitor in sensul in care “am sa fiu cineva” sau “voi ajunge acolo”. Mi-am lasat mereu soarta purtata pe valurile pe care le-am creat vaslind de cele mai multe ori singur intr-o barca.

Daca e sa privesc in urma peste anii care au trecut imi vad performantele nu atat de remarcabile. Caut insa mereu sa gasesc partea pozitiva chiar si acolo unde aparent m-am lasat invins.

Cand am inceput sa scriu povestea asta m-am gandit sa va spun despre mine. Unde mai sunt, ce mai fac, cum o mai duc. Poate pentru ca am ramas dator, poate pentru ca simt nevoia. Sa tot fie un an de cand am pasit nevoit din peisajul virtual, transformand totul in fapte. Pana la urma faptele concise sunt cele pe care ne bazam in viata.  Daca pana anul trecut am vazut aproape toata tara si am invatat sa fiu mai nationalist ca niciodata, in timpul ce a urmat pana cum mi-am realizat visul din copilarie de a trai in tarile scandinave. In mai putin de o luna urmeaza sa plec in jurul lumii. Rusia, China, Singapore, Indonezia sau India sunt printre destinatii. Impresiile de calatorie le voi aduna pe toate intr-un volum sper eu, impresionant. Voi gasi locuri, oameni si noi sentimente.

Tot de curand am strans toate povestioarele mele intr-o carte si acum ma bucur de aprecierea celor din jur dar si a persoanelor care au inceput deodata sa imi fie admiratori. Ma inteleg atat de bine cu parintii si fratele meu si mi-e greu sa ii las acasa. Am insa sufletul plin de voie buna, sunt indragostit si aparent viata mea pare ca se indreapta spre succes.

Insa eu am fost intotdeauna modest. M-am invatat asa pentru ca mereu am alergat si am muncit pentru tot ceea ce am avut nevoie. Iar acum nu indraznesc  sa ma bucur.

Mi-e teama sa nu cad de pe  inaltimi, mi-e frica sa ma gandesc la viitor. Pentru ca odata ajuns in varf se va gasi cineva care sa iti ia locul, impingandu-te spre zona de jos din care e atat de greu sa te ridici.

V-a incercat vreodata sentimental acesta? V-a trecut vreodata prin minte gandul ca lumea in care te obisnuiesti sa traiesti ar putea sa se prabuseasca?

Normal. Temerile sunt normale. Am trecut de multe ori prin asta si de fiecare data am reusit sa razbat.

Si am razbatut tocmai pentru faptul ca nu m-am gandit niciodata la lucruri rele. Lucrurile vin de la sine.
Viitorul daca e scris e scris asa cum trebuie indiferent daca azi esti pe varf si maine cazut. In final totul se rezuma la ceea ce gandesti si la atitudinea pe care o ai.

Fiti pozitivi. Nu va pierdeti niciodata in momente triste lasand pesimismul sa va intre in suflet.

Nu va grabiti niciodata sa luati decizii presati de aparenta graba a timpului. Atata vreme cat sunteti increzatori in visele si sperantele voastre, viata va tinde spre rostul ce va e scris. 
Cat despre mine, ma veti gasi mereu cu zambetul pe buze si in suflet, increzator  in frumusetile vietii!
Sa auzim numai de bine!