Despre voluntariat si beneficiile acestui mod de a fi

Nu m-as fi gandit sa imi transform acest loc intr-un blog de calatorii. Si poate nu as fi facut asta niciodata chiar daca de mult calatoresc acolo unde ma cheama vantul si soaptele noptii. Totusi, fiindca ma simt dator sa explic de ce anul asta am lipsit mai mult sau mai putin din peisajul virtual, am sa va spun o poveste despre ce a fost si ce urmeaza sa fie. Povestea schimba nu doar persoana intai singular ci si modul de viata a celor implicati. Va averizez ca urmeaza acum o poveste lunga, o poveste la finalul careia nu o sa spuneti ca s-a terminat cu bine, ci o sa va minunati probabil  asteptand continuarea.

Bucurati-va asadar prin intermediul nostru de calatoriile pe care le vom face si de surprizele pe care ni le reverva urmatoarea perioada din viata:

Ce mai fac eu? Cred in mine!

Poti sa crezi in viitor? Poti sa crezi ca soarta ti-e scrisa spre o anume directie? Ai sentimentul ca totul, indiferent de ce ai face se duce spre ceea ce iti este scris? Poate e adevarat. Poate tot jocul vietii e doar o piesa de teatru, care se termina cu acelasi deznodamant indiferent daca joci bine sau prost in fata audientei.

Nu am sa fac o pledoarie asupra viitorului si nici nu am sa ma concentrez pe teatrul ce-l jucam in fiecare zi pentru a ne deseana pentru altii viata in culori mai mult sau mai putin fanteziste.

Lansare

Dragii mei lansarea va fi duminica in Piatra Neamt. Va astept cu drag!

Rasarit

Forme nedefinite, umbre, obiecte zburatoare neindentificate zboara rapid fara sansa de a deveni vreodata cunoscute. Intuneric si ceata, nebuloasa ce induce mereu in eroare.

Din aparentele sfarsitului

...Si fiindca tot mi-am amintit de poezie, continui astazi printre versuri si rime.

Petale de dor

Si fiindca timpu-mi joaca feste si azi ma simt pierdut in stele, vise si nesansa, imi amintesc de versuri de demult zambind la raza mea maiastra. Si raza mea e plina de speranta...

Reflexii in oglinda

De obicei cand fac acte de caritate le fac sa stiu numai eu. Si in general nu sutin campanii de genul "Ajutati pe ..." sau ale slogane de acest gen. Totusi, am langa mine un coleg al carui nepot se afla intr-o suferinta continua. Nedreptatit de sistemul  in care traim, dar mai ales nedreptatit  de viata, simt nevoia sa il sustin si sa duc mai departe masajul sau. Clipul de mai jos e facut de toti colegii mei si transmite in mai multe limbi acelasi mesaj: "Ajutati-l pe Goncalo!"

De nu te am...

Tin ochii inchisi. Au trecut ani peste mine lasandu-ma timid in tineretea ce se scurge fara jena. Am refuzat iubiri descatusand dorinta. Am negat ca am suflet, reinventand pasiunea si am devorat viata traind asa acum am crezut de cuvinta. Iubirea neimpartasita mi-am adunat-o in inima. Strat peste strat, fara sa stiu, pana cand inima a devenit neincapatoare. Si eu am continuat sa adun sentimente fara sa tin cont ca nu mai am unde sa le ascund pana cand intregul corp a inceput sa tipe si sa se revolte. E atat de multa dragoste in mine…

…si nimeni imprejur ca sa se-nfrupte!

Fii cerul meu senin

Mă lipesc de fereastră şi îmi pierd privirile în depărtări. Orizontul e alb, fereastra e veche. Afară ninge mult, agitat şi rece. Privirea mi-e de gheată şi inima tinde să devină la fel. Ȋmi iau gândurile şi le las să răzbată dincolo de geamul cu iarnă.

Miercurea fără cuvinte - De iarna

...Şi fiindcă tot mă-ntreabă lumea unde sunt... şi findcă tot mai rătăcesc în albul infinit ca cerul... 

Reflexii metaforice

Nemaigăsind timp să-mi finisez poveştile, orbecăind în întunericul vremii fără să ştiu unde mi-am lăsat clepsidra vieții, ca să mi-o întorc din nou, aştern tăcut pe hârtie amalgam de cuvinte ce se împrăştie precum iubirile de mult uitate. Le adun pe toate ca pe un pumn de firmituri şi încerc să le aşez împreună. Cuvintele se nasc în gând şi înfloresc în amintiri de sentimente. Iubirea stă ascunsă între metafore. Mai pun o virgulă în rândul meu şi merg mai departe. La un moment dat, dincolo de punctele de suspensie va răsări un semn de exclamare.

Miercurea fără cuvinte – Lună plină

Umplut până la refuz cu brazi încărcați cu zăpadă, lipiți de cer prin înălțimea munților, întregul peisaj e de basm. Celestul e curcubeu, în nuanțe de roşu şi albastru, continuându-şi mai apoi infintul în culoarea obişnuită a iernii. Şi, peste toate astea, la mijloc de orizont, răsare stăpână crăiasă, Luna.

În căutarea…

Cu ochii larg deschişi stau astăzi să mă bucur de tot ceea ce mă înconjoară. Ȋmi ofer inima să se umple de iubire, îmi las sufletul să zboare, încărcat cu ideea că viața este frumoasă. Liniii neregulate se joacă în orizont, împungând vârfuri  de cer cu creste de zăpadă.  Natura delicată şi blândă până acum, prindea forme neaşteptate.

O voce ce părea vis, şopti delicat în cuvinte suave. Am ştiut că e ea ce va fi, vorbind cu mine ce sunt.

Ratacind fara cuvinte

Sa le fi pierdut oare pe toate? Sa fi uitat unde le-am pus? Sau doar s-au ascuns de mine si nu vor sa mai iasa? Sa caut un vinovat sau sa incerc sa redescopar? Unde? Unde s-au ascuns? Cum oare le-am lasat sa se indeparteze de mine?

Miercurea fără cuvinte - sa o caut deja?

In asfintit, o raza de soare isi intinde lumina catre padure. Printre nameti, razbatem mereu catre senin cu gandul departe, cautand primavara. Inca nu vad nici o urma, insa sperantele incep de pe acum sa inmugureasca.

...de poveste

Şi dacă râuri de cuvinte curg nestingherite printre pagini de carte, atunci, alături de gânduri şi clipe, se vor transforma cu toate în sentimente ce vibrează necontenit în sufletul fiecărui cititor. Astăzi, un nou volum al Antolgiilor Amprente literare a prins miros de cerneala proaspată ieşită de sub tipar.

Miercurea fără cuvinte - O rază

Nu avea cum să lipsească din toată sărbătoarea o rază de soare, o rază de lumină, o rază de speranță. Să fie ziua şi gândurile luminate, iar toate dorințele să se îndeplinească sub magia zilei de Crăciun!

Crăciun fericit!

Şi dacă ați şti ce mă aşteaptă… Şi dacă ați şti cum îl aştept… Să vină să mă impresoare, să îmi ridice inima din piept. Să mă înalțe în zbor prin cer cu stele, să mă aducă iar în lume cu iubire. Să mă răsfețe, să mă alinte, să mă faca să fiu mai bun şi mai plin de fericire, să pot apoi să-mpart la toți din Spiritul Crăciunului.

Miercurea fără cuvinte – prin nămeţi

Ȋn orizont, un pictor şi-a aşezat norii pe şevalet şi a picurat din albastru peste cer şi zăpadă. Mă ȋnfăşor ȋntr-o feerie ameţitoare şi ȋmi las gândurile să plutească. Iarna, acoperit de nea, ȋmi ţin amintirile la cald şi visele ȋn zbor fără teamă de ȋnălţimi şi doar cu voie bună. Vă doresc să aveţi şi voi mereu inima caldă!

Miercurea fără cuvinte – Descoperă-mi…

Mă aprind peste zare, mă ȋntind cu văpai, mă desprind dintre umbre ȋn misterioasele văi. Descoperă-mi cerul, să simt că trăiesc, descoperă-mi inima, să simt că iubesc. Un colţ de senin să mai vad şi să sper, un zâmbet mai vreau, din nou, ca să cred.  Dezbracă-mă de alb şi dă-mi culoare, albastru din cer şi roşu din soare.