The way "back"

Inainte de a pleca in lume, ne-am adunat cu totii pentru o saptamana in Norvegia, pentru a ne pune la punct ultimele detalii privind marea noastra calatorie. Astfel, am petrecut cateva zile cu dezbateri mai mult sau mai putin intense si am avut intrevederi cu rezultate benefice. Si, intr-un final, a venit timpul sa plecam.

Cu o seara inainte Mark a ales pentru noi un film minunat care avea sa ne ramana pregnant in memorie mai ales pentru faptul ca actorii principali, evadati dintr-o inchisoare din Siberia, aleg fara voia lor sa parcurga pe jos drumul pana la Lacul Baikal, apoi sa traverseze Mongolia si China, ajungand in final in India. Traseul lor, in mare parte asemanator cu al nostru ne-a creat o doza de adrenalina in plus, insa ne-a adus si un plus de inspiratie. Am plecat la drum motivati si plini de energie.

A mai fost insa un moment inainte de plecare. Un moment care ne-a adus pe toti in pragul unei emotii puternice, un moment in care nici locul, nici timpul nu au mai contat, un moment in care doar oamenii au fost importanti. Iar oamenii, in esenta lor, dincolo de mastile pe care le poarta in fiecare zi, sunt minunati si merita iubiti. Nu as fi crezut ca o despartire, fie ea si pentru un an, de oameni pe care ii stiu de un an, ar putea sa fie atat de melodramatica. Nu am crezut ca pot varsa lacrimi pentru un astfel de moment. Insa pana la urma, viata omului e facuta mai ales pentru astfel de momente, iar acum pot spune cu mana pe inima ca lacrimile nu ar fi curs daca nu ar fi avut motiv sa curga, iar imbratisarile calde si pline de emotie nu ar fi existat intre noi toti daca nu ar fi trebuit sa existe. Cerul ne lumina lacrimile in stelutele artificiilor, iar fulgii de nea cadeau proaspeti si gratiosi in semn de multumire sufleteasca.

Asa am plecat la drum, cu zeci de oameni aplaudand si alergand dupa masina. Asa ne-a inceput aventura calatoriei noastre. Iar  figurile lor si imbratisarile de ramas bun ne vor fi calauza, acolo unde pasul nostru nu a mai calcat niciodata, peste mari si tari, in alt continent, acolo unde si pe harta il putem numi departe. Si cand va fi sa ne intoarcem, sufletul ne va fi plin de incantare si mintea cu mai multe cunostinte, iar lacrimile ne vor fi de bucurie.

Dar pana atunci, pornim la drum...

(revin curand cu fotografii si povesti de pe drum)
English version here!